Încrederea în sine și stima de sine nu sunt unul și același lucru. De aceea, în ciuda faptului că ai obținut lucruri pe care ți le-ai dorit și ai muncit pentru ele, nu simți împlinire și trăiești în continuare senzația că lipsește ceva.
Dacă încrederea în sine este credința că ești capabil(ă) să faci anumite lucruri de care te apuci sau pe care le ai în plan, stima de sine este sentimentul că ești valoros ca om, că ești suficient așa cum ești, că ești demn de iubirea celorlalți.
Citește și: Autism Virtual, diagnostic pentru expunerea excesivă la ecrane: “E nevoie de minim 1 an de terapie pentru rezultate”
În timp ce încrederea în sine se construiește prin încercări repetate, prin a experimenta diferite activități, prin acumularea de cunoștințe, etc., stima de sine se construiește în relațiile pozitive în care primim validare pentru ceea ce suntem, în care primim susținere și spațiu pentru a ne trăi emoțiile, în care simțim că suntem observați și luați în calcul.
Așadar, există 4 situații diferite în care ne putem regăsi:
- am încredere în mine că sunt capabil(ă) să fac cutare lucruri și am sentimentul că sunt suficient de bun(ă) ca om
- am încredere în mine că sunt capabil(ă) să fac cutare lucruri, dar trăiesc senzația că oricât aș face și le-aș demonstra celorlalți cât sunt de bun(ă), nu mă vor iubi/aprecia/asculta/lua în seamă etc.
- am încredere în mine că sunt capabil(ă) să fac cutare lucruri, dar dacă nu le fac constant, trăiesc o frică îngrozitoare că astfel voi demonstra că nu sunt de valoare, așa că fac uneori mai mult decât pot și mă acuz când stau degeaba;
- nu am deloc încredere în mine și nici nu simt că am vreo valoare sau că sunt bună de ceva și demnă de iubirea celorlalți.
Poate îți este mai ușor să te recunoști dacă dau și exemple pentru fiecare categorie:
1. Acei oameni care se simt în siguranță sau renunță pe parcurs
Sunt acei oameni care se simt în siguranță și atunci când își ating doar 80% din obiectivele propuse sau renunță pe parcurs la un obiectiv care nu îi mai reprezintă. Țin cont cu blândețe de fluctuații și acceptă că într-un timp pot munci mai cu spor, iar în alte momente productivitatea lor poate scădea.
Le este ușor să se retragă și să se odihnească atunci când au nevoie și nu trag de corpul lor mai mult decât poate duce. În general își propun obiective realizabile și se simt în siguranță să găsească și un plan B. În relațiile lor nu se simt presați să dovedească cuiva ceva și nici ei, la rândul lor, nu pun presiune pe cei dragi. Le este ușor să comunice empatic și ferm limite, să încheie relații care nu li se mai potrivesc, să cunoască oameni noi și să creeze noi relații.
2. Acei oameni care deseori simt că nu sunt respectați în relațiile lor
Sunt acei oameni care deseori simt că nu sunt respectați în relațiile lor și trebuie să acumuleze tot mai mult (diplome, obiecte, un anume aspect) pentru a primi respectul pe care îl merită dar încă nu îl primesc. Întotdeauna celălalt este de vină că nu oferă iar ei sunt de vină că nu au făcut suficient pentru a demonstra că merită să li se ofere- da, este un paradox fiindcă ei trăiesc acest conflict interior în care vina este când în interior când în exterior.
Citește și: Tatăl unui copil cu autism, strigăt de ajutor: “Are momente în care intră în lumea lui. Terapiile costă dublul salariul meu”
Le este foarte greu să pună limite în relații și să comunice asertiv și jonglează între condamnarea agresivă a celorlalți și auto-acuzare, astfel că nu ajung să se simtă luați în seamă în relațiile lor. Chiar dacă vorbesc cu ușurință cu oameni noi, unii dintre ei mai sociabili, asta nu înseamnă că și creează relații, de fapt se simt deseori în afara relației, ca și cum stau la ușa cuiva și nu sunt văzuți.
3. Acei oameni care fac nonstop ceva
Sunt acei oameni care non stop fac ceva, chiar și când se confruntă cu senzație de oboseală. Simțul datoriei este foarte important pentru ei așa că își neglijează nevoile personale pentru a-și îndeplini datoria (la job, în relații, în diverse domenii ale vieții). Au tendința de a se băga în viața altora, de a da sfaturi, de a face eforturi să îi ajute pe ceilalți chiar și când nu mai pot, pentru a se asigura că sunt valoroși și li se recunoaște valoarea.
Citește și: Studentă stabilită în UK: “Mi-aș dori să nu fiu un adult posomorât, căruia nu îi place nimic și are mereu ceva de comentat”
Suferă foarte mult când nu sunt recunoscuți și au tendința să facă și mai multe pentru a scăpa de această suferință. Le este imposibil să pună o limită sănătoasă în relații, fiindcă se tem să pune nevoile lor pe primul loc, dar trântesc din când în când replici umilitoare celorlalți. Chiar dacă vorbesc cu ușurință cu oameni noi, unii dintre ei mai sociabili, asta nu înseamnă că și creează relații, de fapt își creează mai multe obligații și dezamăgiri.
4. Acei oameni cărora le este teamă să înceapă și găsesc veșnic motive…
Sunt acei oameni cărora le este teamă să încerce să facă ceva și găsesc veșnic motive, obstacole, vinovați în exterior, minusuri pe care ei le au față de cei privilegiați. Percepția lor despre ei este că în orice situație au tras deja lozul necâștigător, în timp ce alții care reușesc ceea ce ei nu pot au fost în vreun fel privilegiați de soartă, destin, natură, orice.
În fiecare relație pe care o au pun toate aceste plângeri, și la orice sugestie pe care o primesc mai găsesc și alte obstacole. Nu au inițiativă, nu găsesc niciodată momentul potrivit pentru a începe ceva, ajutorul pe care îl primesc nu este îndeajuns, așa că simt deseori invidie față de cei din jurul lor.
Citește și: Suma exorbitantă pe care trebuie să o achite un ploieștean pentru un colet din UK: “Mă costă 1081 de lei taxele de vamă!”
Cred că oamenii care se regăsesc în prima categorie sunt extrem de puțini, fiindcă relațiile pozitive sunt rare și foarte mulți dintre noi am crescut mai degrabă în familii în care ne-am simțit devalorizați, descurajați, criticați, etichetați negativ s.a.m.d..
Dacă pentru încrederea în tine există nenumărate articole, subiectul stimei de sine este de multe ori pus în aceeași oală sau neglijat. De aceea avem în jurul nostru tot mai mulți oameni care au în aparență rezultate, dar se simt în continuare lipsiți de valoare.
Pentru stima de sine este necesar să lucrăm atât în interiorul nostru cât și în exterior, și îți las câteva idei:
- Observă când te judeci aspru, când îi judeci pe ceilalți aspru, când stai în compania unor oameni care îi judecă aspru pe cei din jur (sau chiar pe tine). Ce beneficiu îți aduce asprimea? Ce emoții eviți fiind așa aspru? De ce păstrezi acești oameni în viața ta?
- Observă momentele în care îți negi nevoile făcând ceea ce se așteaptă ceilalți să faci, când îți este teamă că te faci de rușine că ai avea diferite nevoi sau când iei în râs nevoile altora. Ce s-ar întâmpla dacă altora le-ar fi rușine cu tine? De ce încerci să eviți rușinea făcând tu lucruri în plus, în loc să renunți la persoanele care au așteptări prea mari de la tine?
Citește și: Unde ar ascunde românii un milion de dolari în cazul unei percheziții: “În oala cu sarmale, sub parchet, în rezervorul de apă…”
- Observă momentele în care încerci să le dovedești altora că meriți respect. Ia aminte că oamenii nu te respectă atât cât ai merita, ci atât cât au învățat și pot ei să se respecte pe sine. Nu este nimic în minus la tine!
- Observă momentele când te deranjează ceva ce face o altă persoană și în loc s-o acuzi sau să acumulezi frustrare întoarce-ți atenția către tine. Îți recomand două autoare care au publicat mai multe cărți cu exerciții practice de comunicare nonviolentă: Harriet Lerner și Francoise Keller.
- Citește articolul cu cele 5 tipuri de prietenii toxice și evită pe cât posibil să te înconjori cu astfel de oameni, fiindcă prezența lor în viața ta doar întărește sentimentul că nu ești suficient de bun(ă).
