“Mai citim una?” Așa se termină aproape fiecare seară la noi acasă. Nu cu un desen animat și nici cu telefonul uitat pe pernă, ci cu o carte mică, pătrată, pe care băiețelul meu o ține strâns cu ambele mâini. De câteva săptămâni, pe copertă apare mereu același personaj: Conni. Cititul poveștilor înainte de culcare este, pentru familia noastră, un ritual pe care îl respectăm cu strictețe. Un fel de regulă nescrisă a casei. Peste zi, fiecare dintre noi are activitățile sale: munca, drumurile, joaca, prietenii și micile aventuri ale celui mic. Seara însă ne întâlnim în același…