Echipa Generația lui John a ajuns în Timișoara cu campania “Spune, pe bune, ce se întâmplă la tine în școală” și a luat pulsul educației direct de pe stradă. Tineri, studenți, profesori și bunici vorbesc deschis despre programa învechită, lipsa practicii și ce ar trebui schimbat ca școala să îi pregătească pentru viață. Vezi video cu reportajul din Timișoara la finalul articolului.
În doar câteva ore petrecute în zona centrală a Timișoarei, dincolo de ploaie, furtună serioasă și câteva raze de soare, am reușit să stăm de vorbă cu timișoreni de toate vârstele despre cum se vede sistemul educațional românesc de la ei din oraș. Ești elev sau profesor? Completează formularul anonim.
Citește și: Lecție de recunoștință. Profesoara din Câmpina, Elisabeta Milea, răspunde campaniei #SPUNEPEBUNE
Din Ploiești până în Timișoara ai nevoie de răbdare și, de cele mai multe ori, de o noapte petrecută pe drum spre vestul țării. Ne-am făcut bagajele, ne-am pregătit echipamentele și am pornit cu un autocar către Timișoara.
Am fost pe drum toată noaptea, iar pe 12 mai 2026, la ora 7 dimineața, ne-am spus bună dimineața cu o energie nouă. O energie potrivită pentru reportaj despre educație, în ciuda vremii de afară.
De la “mă grăbesc și nu am timp” la pulsul educației în Timișoara
În orele cât am stat în Timișoara, am prins și ploaie, și furtună, dar mai ales oameni fericiți că învață și că lucrează aici. Am primit și multe refuzuri, cu “mă grăbesc și nu am timp”, însă tocmai asta ne-a împins să căutăm și mai mult vocile care chiar vor să spună, pe bune, ce trăiesc în școală și în facultate.
Alături de colegul meu de proiect, Adrian Neacșu, videograful de serviciu, ne-am plimbat pe străzile din Timișoara și am luat pulsul educației așa cum nu apare în statisticile reci.
De ce ne uităm la educație?
În 2022, testele PISA au arătat că România rămâne printre țările cu cele mai slabe rezultate din Uniunea Europeană, cu doar puțin peste jumătate dintre elevii de 15 ani la un nivel minim acceptabil la citire, matematică și științe, ceea ce înseamnă că aproape jumătate dintre ei sunt, practic, nevoiți să recupereze competențe de bază. Acesta este un semnal de alarmă pentru noi toți.
Important este să înțelegem că cei care astăzi sunt tineri, mâine vor reprezenta România în multe domenii de activitate și vor avea putere de decizie asupra fiecăruia dintre noi. Consider că educația este un stâlp important pentru succesul întregii țări, nu doar un “sistem” abstract despre care vorbim din patru în patru ani.
Citește și: Elev din Brașov reclamă abuzuri și nepotism într-o unitate de învățământ: “Am fost împușcat în cap cu un pistol airsoft și nu s-au luat măsuri”
Poate că nu ar strica să ne concentrăm atenția pe citatul lui Nelson Mandela, care spune că “Educaţia este cea mai puternică armă pe care o poţi folosi pentru a schimba lumea”.
Iar noi exact asta ne-am propus să facem cu ajutorul campaniei care ia pulsul educației: să transformăm frustrarea, speranța și ideile elevilor în mesaje clare către părinți, profesori, directori și decidenți. Suntem portavoce pentru tineret și un imbold către toți actorii implicați în zona educației: părinți, profesori, elevi și anturajul cel de toate zilele.
Pulsul educației în Timișoara
În Timișoara am căutat voci care să vorbească din proprie experiență: elevi, studenți, profesori și seniori care au trăit școala românească pe pielea lor și care simt astăzi, în orașul lor, ce merge și ce nu mai funcționează.
Ne dorim ca vocile elevilor și profesorilor să fie cu adevărat auzite, public, cu asumare sau anonim, prin formularul #SPUNEPEBUNE, care mai poate fi completat doar până pe data de 19 iunie 2026. Dacă ești elev, student, părinte sau profesor, poți spune, pe bune, ce se întâmplă la tine în școală completând formularul anonim #SPUNEPEBUNE: toate răspunsurile vor fi strânse într-un raport public și în viitoare episoade video ale campaniei.
Citește și: „Câine cu zgardă pe holuri”. Elevă de 15 ani acuză bullying la Caragiale Ploiești. Replica ISJ Prahova: „Fără evenimente raportate”
Reportajul din Timișoara vă prezintă o variantă cel puțin optimistă pentru sistemul educațional din România. Nu am întâlnit tineri complet nemulțumiți de ceea ce învață în școli, ci mai degrabă voci care reclamă o programă școlară învechită, dar care, pentru unii, reușește totuși să croiască drum către succes.
Multiculturalitatea Timișoarei m-a făcut să simt că timișorenii sunt ceva mai dinamici decât oamenii din alte orașe în care am ajuns deja cu campania #SPUNEPEBUNE. Poate și de aceea discuțiile despre școală, teme, profesori și viitor au curs atât de natural în fața camerei.
Ce spun timișorenii despre școala din România
Iată câteva dintre vocile pe care le veți auzi și în reportajul video:
“În general, am o părere bună și o experiență personală ok cu educația, atât la liceu, cât și acum la facultate. Cred însă că există mereu lucruri de îmbunătățit, de la profesori până la sistem în ansamblu. Aș vrea să se pună mai mult accent pe materiile principale, fără a le neglija pe cele secundare. Fiecare elev ar trebui ajutat să descopere ce vrea să facă în viitor și să se concentreze pe acel drum.”, Paul, student, 20 de ani, Timișoara.
“Aș oferi nota 7, maximum 7 pentru școala românească. Ca să ajungă la 10, lipsesc practica și adaptarea la noile condiții. Chiar și în facultate, la Politehnica din Timișoara, se lucrează în programe destul de vechi, precum CATIA sau AutoCAD, care nu mai sunt căutate pe piață.”, a spus Robert, student, Timișoara.
“Ar fi nevoie de mai multă implicare din partea statului. Chiar dacă recent au apărut table inteligente și se vede o evoluție în finanțare, materia ar trebui adaptată nevoilor noastre, iar la unele discipline programa ar trebui schimbată.
De exemplu, la română există lecturi pe care nu le mai consider actuale și sunt greu de asimilat. Avem nevoie de un ministru care să vină cu reforme concrete, nu doar cu idei. În primul rând, programa trebuie actualizată. Multe materii încă funcționează după modele din anii ’80-’90.”, a explicat Sebastian, elev, clasa a XII-a, Timișoara.
“Este ok, dar se putea mult mai bine. Orele nu se mai țin ca înainte, profesorii lipsesc sau întârzie. Predarea se face adesea online, prin poze și lecții trimise pe grup, pe care le copiem fără explicații. Simt că mă pregătește mai mult viața de zi cu zi pentru viitor decât școala. Școala ajută, dar nu suficient.”, a spus Andrada, elevă, 17 ani, Timișoara.
“Avem încă multe de îmbunătățit și nu am ajuns la nivelul țărilor occidentale. Ca studentă, pot spune că se poate mult mai bine. Nu mi-e teamă de inteligența artificială. Dacă va fi nevoie, ne putem reprofilă oricând. Eu văd AI-ul ca pe o unealtă pe care o pot folosi în avantajul meu.”, a punctat Sara Sofia, studentă, Timișoara.
“Pe vremea mea, intrarea la liceu era un fenomen aproape inimaginabil. Însemna că ți-ai găsit un rost în viață. Diploma era o garanție, o recunoaștere în fața societății și a statului. Liceul însemna mai mult decât informație: însemna formare. Dacă ne uităm la origini, de la școlile lui Platon și Aristotel, ideea era simplă: oamenii învățau mergând și gândind. Prin mișcare, gândești mai bine. Asta ar trebui să fie baza: gândirea. Nu speculația, cum vedem prea des astăzi în școli.”, a spus Bot Vasile, 71 de ani, Timișoara.
Înainte de a urmări reportajul din Timișoara și a descoperi ce spun timișorenii despre sistemul educațional din România, îți recomand să vezi și interviurile pe care le-am realizat în Craiova, Buzău, București, Târgoviște și Brașov. După ce vezi reportajele, tu ce părere ai despre școala din România? Spune, pe bune, în formularul anonim #SPUNEPEBUNE.
