Urmează un articol foarte cuprinzător despre adicții, care sper să fie de folos și celor care se confruntă și vor să scape de ele, dar in special celor care au rude, prieteni, parteneri în această situație și vor să îi ajute. Te invit să te așezi confortabil pentru lectură!
De ce nu putem, pur și simplu, să renunțăm la adicții?
Dacă aș fi primit o monedă de un ban de la fiecare om pe care l-am auzit în viața mea spunând:
“- Ce-i așa greu? Vrei, poți! Nu vrei, nu poți!”
vă zic sincer că eram bogată fără să muncesc un minut!
Citește și: Mărturia unui jucător de păcănele: “Acolo e Templul lui Satan, bani nemunciți și blestemați” – VIDEO
Lucrurile nu sunt deloc atât de simple! Oricât de frustrantă ar fi pentru cineva din exterior starea de neputință a unei persoane care se confruntă cu adicții, această neputință de a renunța are în primul rând componente biologice, ulterior implicații psiho-emoționale și sociale, așa că haideți să le luăm pe rând.
Ce se întâmplă în creierul unei persoane care suferă de adicții?
Cu toții avem un circuit neuronal al plăcerii. Atunci când facem ceva care ne dă o stare de bine această informație este înregistrată la nivel neuronal cu scopul de a ne face să ne angajăm în acțiuni care ne vor aduce și pe viitor acea plăcere, așadar, odată ce descoperim că o acțiune ne aduce o plăcere vom căuta să repetăm acțiunea pentru a simți din nou acea plăcere.
Simultan, când o acțiune creează disconfort, dezgust, neplăcere, ea va fi la fel, înregistrată la nivel neuronal pentru ca pe viitor să o evităm.
Citește și: Violență verbală, bătăi și lipsă de comunicare în cuplu. Ce e de făcut în astfel de cazuri
Circuitul plăcerii nu este responsabil de adicții. Fiecare dintre noi îl avem fără ca neapărat să fi dezvoltat dependențe de substanțe, de acțiuni, de oameni.
Trauma (abuzul de orice fel, neglijența fizică sau emoțională, lipsă susținere, umilințele repetate, evenimente cu impact emoțional puternic și multe altele) ne forțează să căutăm mecanisme care compensează suferința.
Pe de-o parte aceste mecanisme scad toleranța la frustrare, asta însemnând că, persoanele se pot irita mai rapid și mai intens:
- își pot pierde motivația mai rapid;
- își pot pierde încrederea foarte ușor;
- vor avea mai puțină răbdare în îndeplinirea nevoilor;
- nu vor avea perseverență sau consecvență;
- vor avea tendința să se izoleze, să se retragă din activități mai rapid, când ceva nu iese așa cum își doresc;
Pe de altă parte, pe fondul frustrărilor și tensiunilor acumulate, acest circuit al plăcerii va suferi modificări. Astfel, persoanele vor avea tendința să se îndrepte spre activități care oferă o plăcere imediată, dar care devin toxice, dăunătoare pe termen lung, ca de exemplu, consumul de alcool, droguri, și alte substanțe, consumul alimente bogate în zaharuri, carbohidrați, grăsimi procesate, jocurile pe calculator, păcănele, pariuri, pornografie etc.
Conform multiplelor studii neurologice, aceste activități oferă o plăcere intensă, imediată, care pe moment contracarează senzația de frustrare.
De ce nu renunță la adicții nici când se confruntă cu consecințe grave?
Odată dat peste cap circuitul plăcerii nu este floare la ureche dezvățarea și reînvățarea unor comportamente noi, sănătoase pe termen lung. Există o explicație neurologică și pentru această dificultate.
Am spus anterior că toleranța scăzută la frustrare și tot ce decurge datorită ei, este mediul propice pentru formarea unor adicții, iar renunțarea la o adicție implică foarte multă frustrare, pe care persoana nu o poate tolera.
Citește și: Povestea traumatizantă a unei studente din Ploiești: “Individul m-a agresat în autobuzul 30. Nu mă simt în siguranță!”
Pe măsură ce timpul trece și persoana se forțează să stea departe de obiectul adicției frustrarea crește, așadar crește și nevoia de a diminua această tensiune fizică, mentală și emoțională. Apar acele gânduri “încă o dată și gata”, “doar de data asta”, prin care persoana încearcă să se convingă pe sine că este ok să apeleze încă o dată la ceea ce calmează tensiunea, și anume obiectul adicției.
Ce poți face dacă îți dorești din tot sufletul să renunți?
Este nevoie de terapie personală și înscrierea într-un grup de suport.
Alegerea terapeutului este foarte importantă deoarece este necesar ca terapeutul să aibă pregătire în domeniul adicților și să înțeleagă complexitatea lor. Terapia personală individuală îți va oferi șansa unei relatii sănătoase, în care îți poți dezvolta mare parte din ceea ce relațiile anterioare nu ți-au oferit: reglare emoțională, speranță, perspectiva unui viitor, încredere în tine și în oameni etc.
Totodată este necesară și participarea la sesiuni de grup pentru crearea de noi relații, în care să te simți înțeles (înțeleasă) și susținut(ă) în momentele dificile, în care îți vine să te întorci la ce știi că te satisface pe moment.
Ce poți face pentru cineva drag, aflat în situația asta?
Nu îi mai întreține dependența!
Cei mai mulți oameni, fără să își dea seama, întrețin dependența cuiva drag prin:
- împrumuturi financiare, ca să nu facă alte prostii pentru bani;
- jigniri și umiliri repetate când îi văd că au căzut din nou pradaa tentației și “nu sunt în stare de nimic”
- ultimatumuri spuse la nervi fără nici o acțiune concretă ulterioară;
- expunerea unor așteptări prea mari într-un timp foarte scurt;
Nu spun că ar trebui să tolerezi orice în relație fiindcă celuilalt îi este greu, însă concentrează-te asupra ta: tu de ce nu pleci pur și simplu, așa cum ai vrea ca el/ea să se lase pur și simplu?
