La nivel de societate suntem obișnuiți să ne uităm la aspecte ce țin de suprafață. Suntem învățați să jucăm roluri în relațiile noastre, iar vorbe de duzină, de exemplu “femeia trebuie să…”, “bărbatul trebuie să,,, ” ne ies ușor pe gură chiar și când nu ni se cere părerea. Fără să știm, de fapt, în acest mod perpetuăm răni transgeneraționale.
*Numele celor 2 au fost modificate, iar detalii semnificative care ar duce la recunoașterea lor au fost omise.
Este februarie 2021. O zi de weekend în care mă pregătesc de-o plimbare, când, primesc un telefon de la o pacientă.
Citește și: Povestea traumatizantă a unei studente din Ploiești: “Individul m-a agresat în autobuzul 30. Nu mă simt în siguranță!”
Vocea îi este modificată, o simt agitată. Își cere scuze că mă sună în weekend și mă întreabă dacă pot vorbi câteva minute. Îi confirm, știu că nu m-ar suna decât dacă s-a întâmplat ceva grav.
Îmi spune că a avut o ceartă cu Mihai, soțul ei, și lucrurile au devenit cam tensionate între ei. Și-au aruncat cuvinte dure, au țipat unul la celălalt, iar Mihai a devenit violent. Nu știe ce și cum să facă, dar este clar că nu mai poate continua.
Anemona era, la acel moment, în terapie de 4 luni. Despre comportamentul lui Mihai am discutat în repetate rânduri. Cei doi au un copil care la acel moment avea aproape 2 ani, iar în ultimele luni Mihai era tot mai ușor iritabil, în special față de copil sau față de ea atunci când copilul îi dădea bătăi de cap.
Citește și: De ce acumularea de cunoștințe, de obiecte sau de relații nu anulează sentimentul de insuficiență
Anemona și-ar fi dorit ca el să aibă mai multă răbdare cu cel mic, să gestioneze altfel tensiunile normale în viața unui cuplu proaspăt deveniți părinți, dar lucrurile nu erau deloc ușoare.
M-a îngrijorat ceea ce mi-a povestit. Știam că nu poate pleca ușor nici din casă, nici din relație. Avea destul de multe obstacole care îngreunau un divorț, dar violența în familie este o situație care nu putea fi trecută cu vederea. Așadar, după ce am vorbit puțin, am încurajat-o să ceară ajutorul unor asociații care oferă protecție în cazul violenței în familie.
Am încercat să mă interesez la asociațiile pe care le știam că apără drepturile femeilor în aceste situații, dar nu am primit răspunsuri în acea zi.
La câteva zile, în cadrul ședinței, aveam să aflu că a fost nevoită să cheme poliția. Modul polițiștilor de a gestiona această situație a fost inițial unul lamentabil. A fost nevoită să completeze un chestionar și cum nu a reieșit un risc ridicat, polițiștii le-au luat o declarație și apoi s-au retras. Cu un copil de aproape 2 ani în casă, o femeie a fost agresată de propriul soț, dar fiindcă i-a ținut cât de cât piept, nu s-a făcut nimic.
Anemona a trecut prin iad în următoarele luni.
S-a luptat pentru obținerea unui ordin de protecție, a rămas singură cu cel mic exact când ieșea din concediul de creștere copil, a fost nevoită să se împartă între muncă, acasă, și drumuri pe la instituțiile statului.
A fost nevoită să se descurce singură cu aproape toate cheltuielile, inclusiv chiria apartamentului. A răzbit cu greu doar ca să ajungă la prima înfățișare pentru divorț și să fie luată peste picior de o judecătoare incompetentă care a amânat a doua înfățișare pentru toamnă și i-a spus:
“- Haideți, doamnă, că vin concediile. Mergeți într-un concediu și vă împăcați.”
Descurajată de instituțiile care ar fi trebuit să îi asigure o oarecare protecție, de apropiații ei care nu au susținut-o măcar c-o vorbă bună, și inclusiv de un duhovnic la care a mers să se spovedească, Anemona era la capătul puterilor.
Știu că Mihai pare a fi personajul negativ, însă lucrurile nu sunt chiar atât de ușor de clasificat. Amândoi au copilării pline de traume majore, amândoi se luptau la acel moment cu răni și consecințe ale acelor traume, în special cea a abandonului, numai că manifestările erau diferite.
Citește și: Studentă stabilită în UK: “Mi-aș dori să nu fiu un adult posomorât, căruia nu îi place nimic și are mereu ceva de comentat”
Prezența celui mic a amplificat retrăirea abandonului în cazul amândurora. Mihai se simțea uneori depășit de situație, se irita ușor, moment în care Anemona îl respingea și îi reproșa lipsa de răbdare, ceea ce îl irita și mai tare pe Mihai, iar din acel moment amândoi deveneau tensionați zile în șir. Fiecare astfel de moment i-a îndepărtat din ce în ce mai mult până a fost nevoie de puțin pentru a se ajunge la violență.
La ceva timp după prima înfățișare, Anemona îmi povestește în timpul unei ședințe că s-a împăcat cu Mihai. Am explorat împreună cu Anemona împăcarea. Nu era convinsă în totalitate că este decizia bună, dar voia să lupte și să facă tot ce îi stătea ei în puteri pentru a trăi într-o familie armonioasă și sănătoasă. Din nou au urmat alte luni grele pentru ea.
La aproximativ 5 luni de la acea decizie, Anemona îmi povestește încântată cum soțul ei a gestionat o situație. După ce îmi detaliază ce a apreciat la el, o întreb:
“- Ai încercat să îi spui și lui exact ce mi-ai spus mie că ai apreciat?”
Ea râde. Parcă își dă seama că ar fi important să exprime aprecierea, dar parcă ar fi prea mult să comunice astfel. Nu a fost niciodată expusă la aprecieri și recunoștință așa că îi trezește teamă o astfel de vulnerabilizare.
La câteva săptămâni îmi povestește un alt moment semnificativ în relația lor. Într-o situație tensionată a înțeles ce simțea Mihai, dar nu știa cum să îi fie alături. Îi vine greu să pună în cuvinte înțelegerea pe care o simte fiindcă ani de zile nimeni nu i-a vorbit așa, și în ochii ei ar fi un semn de slăbiciune.
Citește și: Romina, VTM – filmul care nu este despre maneliști și cocalari, unde nimeni nu înjură, plus păcănele
La alte câteva săptămâni îmi povestește că relația ei s-a schimbat total când a conștientizat că tot timpul se simțea pe picior de plecare. Își dorea apropiere și siguranță, dar trecutul a învățat-o că cele două nu coexistă – ori ai siguranță fiind independentă și ținând lumea la distanță, ori ai apropiere și ești rănit.
Acum cei doi au o relație pe care o îmbunătățesc constant. Schimbarea modului în care Anemona percepe relaționarea i-a schimbat complet relația. Mihai mai are momente în care își pierde răbdarea, dar abordarea ei un pic mai suportivă îl ajută și pe el să își gestioneze emoțiile.
