generatia_lui_john_logo_300px

Portavoce pentru tineret

Interviu cu Sorina Iordache, scriitoarea romanului “Lumi Paralele”. Adolescenta pregătește o trilogie

Sorina Iordache, scriitoare, Lumi Paralele, trilogie, terapie prin scris, Spiru Haret Ploiești, cum se publică o carte, literatură, scrisul vindecă, Hades, Medusa, bibliotecă fermecată

Sorina Iordache, la doar 16 ani, este o scriitoare în adevăratul sens al cuvântului. Prima carte pe care a publicat-o, la vârsta de 14 ani, face parte dintr-o trilogie și se numește “Lumi paralele”. Pentru Sorina scrisul reprezintă terapie.

Pentru a îi fi mai ușor să se integreze în societate și pentru ca prietenii acesteia să o cunoască mai bine, Sorina a decis să publice o carte. A ajuns ca joaca de-a scrisul să o transforme pe Sorina într-o scriitoare apreciată de prieteni, familie și nu numai. Interviul cu Sorina Iordache, scriitoarea romanului “Lumi Paralele”, în rândurile care urmează:

Sorina, prezintă-te în câteva cuvinte.

“Sunt elevă la Colegiul „Spiru Haret” din Ploiești, în clasa a 11-a. Am 16 ani, iar pasiunea mea cea mai mare, pe care o am încă de la o vârstă fragedă, este scrisul. Pe lângă asta, iubesc să pictez și să călătoresc pentru a descoperi lucruri noi și inspirație.”

Ce anume ți-a declanșat dorința de a scrie scris?

“Scrisul este o artă, iar dorința un mister. Împreună, scrisul și dorința alcătuiesc o «artă secretă». Cunoști o persoană prin cuvintele pe care aceasta le înșiră, iar eu am vrut să mă fac cunoscută, auzită. Dorința de a scrie vine din plăcerea de a crea, prin autodescoperire, lucruri noi, neîmpărtășite.”

A fost vorba încă de la început de scrierea unui roman sau ai început să scrii ca formă de terapie?

“Încă de început a fost vorba de scrierea unui roman, dar am crezut că era doar o joacă, o satisfacere a unei curiozități. La acel moment pot spune că „mă tratam” singură de stima de sine scăzută, de neîncrederea pe care o afișam față de propria persoană.

Citește și: De ce unii adolescenți fug de acasă? Anturajul și ficțiunea, printre motive

Cu timpul, am săpat adânc înăuntrul meu și am realizat că, de fapt, nu a fost niciodată un joc: eu mă destăinuiam unei lumi fictive și ea mie. Astfel, pot spune că a fost și o formă de terapie.”

Cum ai ajuns la titlul “Lumi paralele” și ce pot descoperi cititorii în trilogia ta?

“Trilogia mea este un cumul de emoții, întâmplări, cunoștințe și culturi. Toate într-o abordare revigorantă care îi va face pe cititori poate puțin confuzi. Am utilizat personaje cunoscute precum Hades, Medusa, dar cărora le-am oferit aproape în totalitate, dacă nu chiar în totalitate, alte caracteristici, puteri și întrebuințări.

Se regăsesc și creaturi fantastice (vârcolaci, vampiri, sirene, vrăjitoare). Sunt doar niște exemple pentru ce se va întâmpla în aceste „LUMI PARALELE”.

Titlul „Lumi paralele” poate, de asemenea, să inducă în eroare cititorul la prima vedere a coperții. Eu pot spune că, dacă nu aș avea habar despre ce este cu adevărat, m-ar duce cu gândul la o călătorie spațială, prin găuri negre, care să ducă către alte lumi, dar nu. Există o călătorie între lumi, dar între lumi relativ normale (dacă nu „normale”, le pot numi tereste), prin cărțile unei biblioteci fermecate.”

Este adevărat că scrisul vindecă?

“Scrisul te vindecă, te motivează și te susține moral când poate sunt persoane care aleg să plece din viața ta sau ai de depășit niște etape importante care te provoacă. Scrisul te reprezintă. Este oglinda sufletului.

Pe mine scrisul m-a ajutat să depășesc perioade dificile cum ar fi chiar admiterea la liceu. Întrucât în acea perioadă teminam de scris primul volum al trilogiei, am reușit să depășesc mai ușor confuzia provocată de motivul că totul era sub interdicții, sub amprenta online-ului, iar integrarea într-un colectiv nou a fost întotdeauna o provocare stresantă pentru mine.

Citește și: Copiii cu anxietate, ținte sigure ale bullying-ului. Articol inspirat de filmul “Cutează să atingi stelele”

Cu ajutorul scrierilor mele am putut participa și câștiga premii la diferite concursuri literare. Astfel am reușit să-mi produc o anumită imagine cu care să mă prezint și să mă simt mândră de mine. Am premii câștigate cu poezii și proză scurtă la concursuri locale, județene, interjudețene, naționale și internaționale și am o participare activă în activități școlare în cadrul cărora am posibilitatea să sensibilizez publicul cu operele mele și să prind încredere în mine.

Știu că ceea ce am scris nu va fi judecat pentru că ceea ce este așternut pe foaie este ceea ce inima a scâncit spre a spune celor care aud și privesc cu sufletul.”

Ce părere ai colegii tăi de la școală despre faptul că ești autoare de carte? Dar părinții?

Am momente în care sunt prinsă în mijlocul unei competiții: care dintre ei sunt mai mândri? familia sau colegii? colegii sau familia? Este o aventură constantă. Când vin de la școală și stau de vorbă cu părinții, îmi spun că s-au întâlnit cu anumite persoane și că s-au lăudat că fiica lor a scris o carte.

Colegii, de asemenea, când prind vreo persoană nouă, imediat iau cuvântul și spun: «Ea este și scriitoare. Are un roman publicat». Aceste persoane speciale din viața mea, familia și colegii, sunt mai mândri de ceea ce fac decât sunt eu.

Citește și: Un cunoscut vlogger din România susține interzicerea reclamelor la jocurile de noroc

Pentru mine este ceva normal, banal, dar poate că greșesc. Din punctul de vedere al familiei, știu ce gândesc: sunt mândri din cale-afară, dar în cazul colegilor, am ales să-i întreb chiar pe ei, așa că am să le citez răspunsurile și am să-i las pe cititori să le interpreteze părerea despre mine:

«Suntem FOARTE mândri să avem o scriitoare în clasă și că noi am avut șansa să o cunoaștem și avem în continuare șansa de a cunoaște omul Sorina, pe lângă scriitoare.» – Lorena Nicolae, clasa a 11-a.
«Eu una mă laud că am o colegă care își publică cărțile.

Citește și: Dragoș Pătraru, lecții transformatoare despre viață: “Credeam că e vina săracului că e sărac…”

Ea nu a fost doar o altă elevă a colegiului, ci a devenit pe deplin Sorina Iordache prin munca pe care a depus-o și prin talentul ei. Personal, cand mă uit la Sorina, la simpla ei prezență, pot vedea așa, în aer, un fel de aură a ei și să spun: nu e oricine, e acea SORINA.» – Carmen Curelea, clasa a 11-a.

«Sunt extrem de mândră că Sorina a reușit să publice prima ei carte de la o vârstă fragedă, dovedind că imaginația nu are limite și că, dacă ai voință, îți poți îndeplini dorințele. Pot spune că Sorina este un exemplu demn de urmat pentru noi toți, care ne dă speranță în momentele în care ne simțim demoralizați.» – Bianca Nan, clasa a 11-a.

Este ușor să publici o carte? Detaliază?

“Să publici o carte este în orice fel, dar nu ușor. Eu poate că am reușit să aleg calea mai grea, dar am să vă prezint pașii pe care i-am urmat.

După ce am terminat de scris cartea, am corectat-o cum am știut mai bine, după care am dat-o unui profesor de limba și literature română, pentru că așa am simțit că era mai sigur pentru mine – o persoană fără experiență, aflată la prima încercare de asemenea calibru. După ce a fost corectată de profesor, am introdus corecturile și am luat-o din nou la mână pentru ultimele verificări.

Apoi am căutat o editură mai accesibilă și am trimis-o celor de la editură pentru a vedea dacă acceptă să-mi publice cartea. Cei de la editură au acceptat și am semnat contract cu ei. Aceștia mi-au corectat-o, mi-au impus o listă cu design-uri de coperți din care am ales, iar în cele din urmă a ieșit pe piață produsul finit.”

Care este cel mai mare vis al tău?

“În acest moment cel mai mare vis al meu, pe lângă cele de bază, să iau BAC-ul și să fiu admisă la facultate, este să-mi public cartea în Anglia sau în America, ca pe urmă să o pot trimite vreunui regizor pentru a o vedea transformată într-un film difuzat pe toate marile ecrane ale lumii. Și poate, de ce nu, să câștig și niște premii de-ale scriitorilor.”

Dar cea mai mare frică?

“Mă tem să nu apară persoane care să conteste autenticitatea manuscrisului sau faptul că o adolescentă, un copil, a fost capabil să scrie un roman. Am această frică pentru că trăim într-o lume a prejudecăților, în care marea majoritate vrea să facă rău.”

Care sunt principalele probleme cu care consideri că se confruntă tinerii din ziua de azi?

“Tinerii din ziua de astăzi sunt foarte ușor de manipulat și cea mai «bună» metodă prin care se întâmplă este cea a rețelelor sociale. Tinerii iau ca fiind corect orice informație găsesc, iar dacă le dai o carte sau site-uri cu informații oficiale, neagă ceea ce le prezinți și cred orice au găsit ei.”

De unde poate fi cumpărat primul volum al trilogiei “Lumi paralele”?

Primul volum al trilogiei „Lumi paralele” este publicat la editura Letras. Varianta fizică se poate găsi atât pe site-ul editurii, cât și pe alte site-uri online, dar se poate achiziționa și varianta e-book.”

La final, lasă un mesaj pentru cititorii Generația lui John.

“Mesajul meu este un îndemn: PRIVIȚI CU OCHII INIMII, CĂCI GLOBUL OCULAR SE MAI POATE ÎNCEȚOȘA! Citiți oameni buni, pentru că așa cum răsfoiți o carte, o revistă informativă, un articol, așa răsfoiți și tainele sufletului celui sau celor ce se află în spatele creațiilor.”

Citește și: Atașamentul anxios în relația copil-părinte. Consecințe pe termen lung și modalități de echilibrare

Datorită ție Generația lui John continuă să existe! Susține jurnalismul independent. Poți ajuta printr-o donație pe Revolut sau PayPal. Mulțumim anticipat.

Donează prin Revolut:

Donează prin PayPal:

John Cristea

John Cristea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Skip to content