Marina Ivan are 30 de ani, iubește natura și este îndrăgostită de citit, de muzică, de oameni și de frumos. În copilărie se înfometa și ținea diete precum “Dukan” și “Rina” pentru a slăbi. Adoră mâncarea, îi place să se joace cu aromele și crede în Dumnezeu și în forța divină.
Marina Ivan este consultant nutriție și dezvoltare personală și își propune să ajute oamenii să-și recapete vitalitatea prin alegeri alimentare conștiente.
Citește și: “Când refuzi să dai parola de la telefon e clar că ascunzi ceva” – Sondajul încrederii în cuplu
Descoperă povestea Marinei Ivan și vezi ce anume a determinat-o pe aceasta să aleagă drumul nutriției. Află ce înseamnă prea mult zahăr în produsele de pe raft, de ce sarea este bună în alimentație și cum să faci pace cu cântarul. Învață cum se citeste corect eticheta produselor și implicit declarația nutrițională.
Cine este Marina Ivan?
“Am să răspund la această întrebare cu o altă întrebare. Ai auzit de fereastra lui Johari?
Am făcut prima dată acest exercițiu în facultate, la cursul de autoreglare psihosomatică. Abia atunci mi-am dat seama câte mai am de învățat despre mine…
Așadar, fereastra lui Johari este o modalitate de autocunoaștere prin intermediul a 4 întrebări cheie:
Ce știu eu despre mine, dar știu și ceilalți?
În câteva cuvinte, Marina este o femeie de 30 de ani, iubitoare de natură, de cărți, de muzică, de oameni, de frumos. Adoră mâncarea, îi place să se joace cu aromele și crede foarte tare în Dumnezeu și în forța divină. De profesie consultant în nutriție și dezvoltare personală, ajută oamenii să-și recapete vitalitatea prin alegeri alimentare conștiente.
Ce nu știu eu despre mine, dar știu ceilalți?
Aici chiar sunt tare curioasă ce impresie las la prima vedere… Aștept comentarii.
Ce știu despre mine, dar ceilalți nu știu?
Ce nu știu ceilalți despre mine este că am crescut la țară, iar când eram mică mergeam cu prietenele mele prin sat, îmbrăcate cu fuste din frunze, ca să invocăm paparudele să aducă ploaia.
Am plecat de acasă la 15 ani și de-atunci am explorat multe domenii până să-mi găsesc echilibrul profesional. Am lucrat în vânzări, în marketing, în industria muzicală, în horeca… Sunt și voce de reclamă în timpul liber.
Citește și: Aris Popescu, locul 1 la culturism în cadrul federației INBA: “Vă asigur că este doar începutul drumului”
Am urmat cursuri de pictură și dans modern în școala generală, cursuri de actorie și în liceu și după facultate. De canto m-am apucat prin facultate, de plăcere. Îmi place la nebunie lumea asta artistică! Îmi place muzica, îmi place dansul, îmi place să pictez și ies cu mașina și cânt, ori cu bicicleta, sau gătesc, când mă simt anxioasă…
Mișcarea face parte din rutina mea zilnică de peste 12 ani și m-am înfometat grav mulți ani la rând.
Și răspunsul la ultima întrebare, respectiv, ce nu știu ceilalți despre mine, dar nici eu nu știu este că nici eu nici ceilalți habar nu avem cât de puternici suntem de fapt!”
Cum ai ajuns pe drumul nutriției?
“Calendaristic, în urmă cu 5-6 ani, când nu-mi mai găseam răspunsul la doctor. Dar dacă privesc mai în detaliu, cred că această profesie m-a urmărit dintotdeauna.
Toată perioada în care m-am înfometat, obsesia pentru calorii, kilograme, sportul excesiv… toate mă pregăteau de fapt pentru ceea ce urma să fac și cred că trebuia să simt pe pielea mea toate stările, emoțiile, frustrările, ca să pot înțelege astăzi omul din fața mea.
Am crescut în epoca în care tot ce conta era cum arăți. Nu exista revistă sau ziar în care să nu se promoveze cel puțin un tip de dietă. Dietele “Rina”, “Dukan”, “cu pepene”, “disociată”, sau “cu fructe” erau printre cele mai populare.
Citește și: Studentă stabilită în UK: “Mi-aș dori să nu fiu un adult posomorât, căruia nu îi place nimic și are mereu ceva de comentat”
Aveam în jur de 13-14 ani când am început să urmez prima oară o dietă. Primele consecințe au apărut în primul an de facultate. Gastrita și colonul iritabil. Pe lângă faptul că mă înfometam în continuare, pentru că doream o slăbire rapidă, începusem să practic și exerciții fizice la sala de fitness. În paralel aveam și un loc de muncă și mai practicam și activități extracurriculare.
Abia în al treilea an de facultate am realizat că alimentația nu este un subiect de tratat superficial, întrucât aportul insuficient de alimente a avut drept consecințe de la decalcifierea dinților, căderea părului, dureri de stomac, balonări până la infecții recurente. Și nu mai puteam mânca decât carne fiartă și ouă fierte. Doar atât mai tolera sistemul meu digestiv…
Nevoia de a fi mai bine, m-a condus astfel către o reorientare profesională și așa am urmat un curs de tehnician nutriționist, din curiozitate, să învăț cum stă treaba cu mâncarea. Dar am învățat mai mult decât atât! Și atât de tare mi-a plăcut că am vrut să aprofundez.
Ulterior am absolvit și Masteratul de Nutriție și Remodelare Corporală de la Facultatea de Kinetoterapie, din cadrul U.N.E.F.S, iar de doi ani sunt și în practică la un centru de nutriție și nutrigenomică din capitală.
Ce înseamnă să fii nutriționist într-o societate dependentă de ispite ale papilelor gustative?
“Partea bună este că am de lucru până la pensie. Partea mai puțin bună e că societatea e din ce în ce mai bolnavă și încă de la vârste tinere. Să fii nutriționist nu înseamnă doar să construiești un plan alimentar, să numeri calorii și macronutrienți sau să știi beneficiile anumitor alimente.
Specialistul ia în calcul toate aspectele, de la istoricul medical pana la simptomele curente, program de somn, program de lucru, eventuale afecțiuni, hobby-uri, program de efort fizic și așa mai departe.
Presupune multă muncă de conștientizare și autocunoaștere. Nu e ușor, oamenii sunt de regulă rezistenți la schimbare. Dar cei care au luat decizia că își doresc să-și recapete vitalitatea, reușesc! Și e tare tare frumos când se întorc cu rezultatele analizelor medicale și scrisoarea medicală, care confirmă că ceea ce am lucrat în echipă a meritat. “
Care este marea diferență dintre alimentele benefice și cele nocive?
“Îmi place sa vorbesc despre mâncare ca fiind hrană pentru suflet, fără sa etichetez alimentele ca fiind bune sau rele. Și asta din prisma unei persoane care a suferit de tulburări alimentare. Dar desigur, există o diferență și anume impactul metabolic. Două alimente pot avea aceeași valoare energetică, dar un impact metabolic diferit.”
Care este cea mai întâlnită dietă în rândul celor care vor să slăbească, dar pe care nu o recomanzi? De ce?
“Înfometarea. Vrei să slăbești? Te ajută să-ți atingi scopul, însă pe termen lung este cea mai proastă alegere. Să mănânci cât mai puțin ca să slăbești/ să nu te îngrași, este calea cea mai sigură cale către îngrășare/ boală!
Nici eu nu credeam până nu am simțit pe pielea mea. Ani la rând m-am înfometat voit, ca să nu mă îngraș și culmea era că nu reușeam niciodată să fiu mulțumită de aspectul meu fizic… Înainte de orice kilogram în minus este vorba despre sănătate!”
Poate înlocui o aplicație de monitorizare a caloriilor specialistul în nutriție?
“Aceste aplicații pot fi un instrument foarte util pentru un om care urmărește schimbarea unui stil de viață, însă monitorizarea caloriilor nu e îndeajuns. Sunt de părere ca niciodată vreodată nicio tehnologie nu va putea înlocui interacțiunea umană.
Mai mult decât de un plan alimentar, oamenii care apelează la astfel de servicii au nevoie de suport, de încurajare, au nevoie sa se cunoască pe ei, să-și cunoască organismul, nevoile organismului…
Cum am spus și mai devreme, specialistul în nutriție nu se ocupă doar cu număratul caloriilor. Sau cel puțin în ceea ce mă privește…”
Cum îți dai seama că ești gras? Dar că ești slab? Cum facem pace cu cântarul?
“Cum te simți? Ce spun analizele medicale? Cat de des răcești? Cum e apetitul? De câte ori pe zi mănânci? Acestea sunt întrebările…
Fie că ești slab, ai o greutate corporală normală, sau ești supraponderal, întreabă-te mai întâi cum te simți, care e tonusul general. Pace cu cântarul există în momentul în care faci pace cu tine!”
La ce să fim atenți atunci când citim eticheta, mai exact declarația nutrițională?
“În primul rând la ingrediente. Ordinea acestora e trecută în funcție de cantitate. Primul ingredient este în cantitatea cea mai mare și tot așa. Apoi, contează desigur calitatea ingredientelor. Cu cât mai lungă e lista ingredientelor, cu atât acel produs e mai procesat. Un produs care conține ingrediente de care ai și auzit și nu îți sună a laborator de chimie e de preferat.
În al doilea rând, atenție la porție! Majoritatea alimentelor au trecut pe etichetă și numărul de porții, iar cele procesate de regulă niște porții infime, aspect căruia oamenii nu-i acordă atenție și ajung astfel să consume cantități uriașe din aceste produse.
Citește și: Interzicerea reclamelor la videochat lângă instituții de învățământ. Semnează petiția
Un al treilea criteriu de alegere a unui aliment este declarația nutrițională, respectiv valoarea energetică (kilocaloriile sau kilojoulii), precum și informațiile despre conținutul de macronutrienți (PROTEINE/ GLUCIDE/ GRĂSIMI/ FIBRE).
GRĂSIMI:
Etichetăm un produs care are peste 17-18 g de grăsimi/ 100 g, ca având un conținut ridicat de grăsimi. La polul opus, un produs care conține mai puțin de 3-4 g de grăsimi/ 100 g e un produs ”light” sau cu un conținut scăzut de grăsimi.
Un aliment cu peste 5 g de grăsimi saturate/ 100 g are un conținut ridicat de grăsimi saturate, în timp ce unul cu mai puțin de 1,5 g de grăsimi saturate/ 100 g, un conținut scăzut. Un produs cu un conținut între 1 și 3-5 g de grăsimi saturate/ 100 g este un produse echilibrat în acest sens.
PROTEINE:
Marketingul promovează puternic astăzi produsele cu un conținut mare de proteine. PROTEINELE sunt piloni de bază când vorbim despre funcționarea optimă a organismului, DAR NU DOAR PROTEINELE!
GLUCIDE (sau carbohidrați):
Există trei tipuri de carbohidrați: zaharurile, amidonul și fibrele.
Pe eticheta nutrițională găsim cantitatea totală de carbohidrați, care indică de fapt conținutul natural de glucide. Sub cantitatea totală de carbohidrați este trecut și gramajul zaharurilor (”din care zaharuri”…).
Citește și: Silviu Naghel, campion la culturism: “Datorită fratelui meu am intrat în lumea sportului”
Zaharurile (carbohidrații simpli), se găsesc în mod natural în fructe (fructoza), lapte (lactoza) sau pot fi adăugate, din surse rafinate, cum ar fi zahărul de masă (zaharoza) sau siropul de porumb.
Spunem despre un aliment care conține peste 22 g de zaharuri/ 100 g că are un conținut ridicat de zaharuri, în timp ce un altul, cu mai puțin de 5 g/ 100 g este un produs cu un conținut scăzut de zaharuri. Desigur, într-o alimentație echilibrată sunt de preferat produsele cu un conținut mai scăzut de zaharuri și consumul cât mai rar al celor cu zaharuri adăugate.
Despre fibre, aș putea spune că sunt noile proteine!
Sănătatea digestivă și implicit a întregului organism, depinde foarte mult de aportul de fibre.
De exemplu, când comparăm produse precum pâine, cereale sau paste, se recomandă mai produsul cu cel puțin 2-3 grame de fibre/ porție. De asemenea, se mai poate compara cantitatea de fibre cu procentul de valoare zilnică de pe eticheta alimentelor.
Mai exact, dacă valoarea zilnică procentuală a acelui aliment este de 20 la sută sau mai mare, atunci acel aliment este o sursă bună de fibre. Dacă este sub 20 la sută, atunci acel aliment ar putea să nu fie cea mai bună sursă de fibre. De aceea e important să alegem alimentele din surse integrale, cu multe fibre și mai puține zaharuri.
Să nu uităm nici de SARE! Are ea un rol major în funcționarea optimă a organismului, însă consumul excesiv poate avea efecte grave, de la tensiunea arterială crescută până la dezvoltarea calculilor renali. Alimentele cu peste 1,5 g de sare/ 100 g au conținut ridicat de sare. Cel mai indicat este să optăm pentru alimentele care au mai puțin de 1 g de sare/ 100 g. Orice exces sau aport insuficient dăunează! Echilibrul este cheia!”
Nominalizează 5 produse care din punctul tău de vedere ar trebui interzise în ceea ce privește sănătatea oamenilor.
“Margarina, băuturile carbogazoase/ energizantele, îndulcitorii artificiali, alcoolul… Tot ce este artificial influențează sănătatea oamenilor mai devreme sau mai târziu. Citiți cu atenție eticheta!”
Care sunt aspectele de care trebuie să țină cont o persoană atunci când merge la un nutriționist?
“Foarte multe persoane etichetează serviciile în funcție de ”scump” sau ”ieftin”. Nu în asta constă calitatea serviciilor de nutriție.
Când apelez la un nutriționist ar fi bine să îmi doresc cu adevărat o schimbare și să știu că totul ține de mine, nu de nutriționist. Totodată voi ține cont de interacțiunea cu acesta, de cât de mult rezonează cu obiectivele mele, cu preferințele mele alimentare, pentru că plăcerea e foarte importantă când vine vorba despre schimbarea stilului de viață…
Pune cât mai multe întrebări, fii curios, învață! Să devii dependent de nutriționist nu e deloc sănătos!”
Ce proiecte desfășori în prezent în zona de nutriție și la ce să se aștepte cititorii din partea ta?
“Se lucrează la website și pregătesc cu mult entuziasm un e-book cu rețete pentru cei cu intoleranțe. Mai am multe proiecte în plan, dar până atunci, vă invit cu toată bucuria pe profilul meu de Instagram, sper să vă inspire!”
La finalul acestui interviu, ce sfat le dai tinerilor care merg cel puțin o dată pe săptămână la fast-food?
“Dacă știam tot ce știu astăzi când am început eu să mă cert cu mâncarea, câte probleme de sănătate aș fi evitat…
Toate alegerile de azi dictează viața ta de mâine și nu mă refer doar la mâncare. Nu suntem doar ceea ce mâncăm, dar și informațiile cu care ne ”hrănim” și oamenii cu care ne înconjurăm. Calitate înainte de cantitate! Alege să te hrănești, nu să-ți potolești foamea! Să mergi cu caserola la școală/ locul de muncă e un lux, nu e o rușine!”
