Acesta este textul meu despre bacalaureat. Vă explic în cele ce urmează cât de groaznic a fost pentru mine examenul de bacalaureat la matematică. Povestea e de acum vreo 15 ani, de când pe edu.ro se afișau notele și numele elevilor și puteai să vezi cine a făcut de 10, dar și cine dă bacalaureatul în toamnă.
Sa luați din textul care urmează doar părțile bune și să mergeți cu fruntea sus la bacalaureat, așa cum am mers eu la examenul de la matematică, după ce, îndrăgostit fiind, am fugit prin Sighișoara cu o tipă, n-am dormit toată noaptea și m-am întors dimineața în Ploiești. Da, a intarziat trenul și era să nu ajung la examen.
Citește și: Evoluția lucrările la casa familiei din Tăriceni, casă care a luat foc într-un incendiu – VIDEO
Toți profesorii amenințau cu bacalaureatul. Era acea limită pe care o anunțau încă de la începutul clasei a 12-a. Dacă nu intrai în bac era nasol rău de tot. Păreai prost și dacă îl luai, mai ales dacă aveai notă mediocră. Tot ce era sub media 7 părea o reușită la noroc.
Bacalaureatul era biletul spre ieșirea din memorarea informațiilor care nu aveau nicio noimă în multe dintre cazuri.
Abia înțelegeam care sunt materiile la care trebuie să dau bacalaureatul. Oricum, erau mai multe materii pe vremea respectivă, adică acum aproximativ 15 ani, iar subiectele chiar erau mai dificile.
În perioada bacalaureatului eram îndrăgostit.
Nu de școală, ci de o tipă. Eram așa tare luat de val că era să nu mai ajung la proba scrisă de la matematică – asta pentru că îmi întârziase trenul care venea din Sighișoara către Ploiești. Totuși, am ajuns la timp. Buletinul îl aveam la purtător, dar nu știam nimic.
M-am așezat în ultima bancă, nu că am vrut eu, ci pentru că așa am picat la numărătoare. Nu, nu a fost noroc, ci ghinion absolut. Am atras atât de mult atenția asupra mea că una dintre supraveghetoare a stat cu mine în bancă până când am predat foaia.
Citește și: Videoclipul “Pădure de vară” se lansează astăzi. Interviu cu artiștii Ștefan P3 și Maria Voiculescu
Îi puteam observa pe unii colegi cum reușeau să mai facă un schimb de idei (da, se copia la greu!), iar eu tremuram tot pentru că efectiv nu știam nimic. Mă rog, aproape nimic.
Totuși, la matematică eram (și încă sunt!) paralel. Nu am înțeles multe lucruri în școală și nici la pregătire cu privire la matematică.
În fine, după vreo 2 ore de stat și rezolvat subiectele, așa cum le știam eu, am înțeles că e posibil să pic. Nu știam nimic din subiectul 3, iar pe primele 2 subiecte le făcusem fără să gândesc prea mult.
Nu, nu era de la îndrăgosteală, ci de la faptul că matematica fusese pentru mine un mare dușman. Efectiv nu se lipise nimic de mine!
Lacrimi, dar nu de bucurie…
Am predat lucrarea de examen și am ieșit din școală în lacrimi. Evident, nu erau lacrimi de bucurie, ci știam clar că urmează să pic bacalaureatul.
Creierul meu se pregătea pentru toate acele replici care îmi spuneau că nu sunt bun de nimic. Că nu am fost în stare să fiu atent la ore și că am avut în cap doar distracție.
Nu știam ce să le zic părinților, nici prietenilor, nici celor care, din pură curiozitate m-ar fi întrebat ce am făcut la bacalaureat.
Erau și atunci bareme de corectare și profesori care să te ajute să înțelegi cam de ce notă ai făcut la bacalaureat. Mie îmi ieșea de un 3-4…
Din primele calcule nu luam cinciul la matematică
Îmi aduc aminte că pe foaia de examen am scris toate formulele pe care le știam, am desenat formele geometrice cu atenție și am notat unghiurile fără să uit niciun grad. Dar tot nu luam cinciul după calculele mele. Bine… eu și calculele suntem așa cum suntem.
La doar câteva ore după examen eram absolut devastat. Nu știam ce să mai zic și îmi era teamă să mai ies din casă. Începuseră să se afișeze rezultatele la bacalaureat și online, deși site-ul se încărca până la jumătate, iar apoi stătea picat cu orele.
Datele nu erau anonimizate, ci puteai foarte ușor să vezi ce a făcut fiecare elev din România la fiecare materie.
Era un soi de colțul rușinii pentru cei care urmau să pice bacalaureatul.
În ziua în care s-au afișat notele la bacalaureat nu am vrut să mă duc la școală. De ce să mă duc? Ca să mă fac de rușine? Nici părinților nu le-am recomandat să meargă la școală. Mamă chiar avea o presimțire că voi pica la matematică. Mama…
Sună telefonul în prima parte a zilei după afișarea rezultatelor. Era o colegă de la o altă clasă care mă suna de zor. Am răspuns și mi-a zis: “Cristea, bravo, ai luat bacalaureatul!”.
Citește și: Povestea ploieșteanului care pleacă în turul Europei cu dubița. O aventură de 10.000 km în 50 de zile
I-am zis să termine cu miștourile că nu e OK. A insistat să îmi spună notele și tot nu am crezut. M-am dus repede la școală să verific listele. Nu picasem la matematică! Eram chiar bine! Luasem bacalaureatul și asta era cea mai bună veste pe care o puteam primi la acel moment.
La vremea respectivă mama făcuse un pariu cu mine că dacă iau bacalaureatul și îl iau cu medie peste 7,50… îmi va da 1000 de lei, bani de mers la mare. Normal că mama a pierdut pariul!
A fost incredibil să scap de liceu și bacalaureat. A fost poate cea mai stresantă perioadă din viața mea. Încă mai am coșmaruri din acea vreme! Dar s-a terminat cu bine.
Dacă ai ajuns până la finalul acestei amintiri din viața mea din perioada bacalaureatului vreau să te încurajez să crezi în tine și să știi că indiferent de rezultat, întotdeauna va exista o soluție.
Succes tuturor celor care sunt în focurile bacalaureatului zilele acestea! Să fiți de 10 sau de 7 sau de cât vă doriți. Important este să mergeți mai departe.
E doar un hop bacalaureatul. Maturitatea apare mai târziu.
