Cristina Geană de la Beautiful Mind Ploiești subliniază greșelile comune pe care părinții le fac, cum ar fi criticarea copiilor în public, supraprotecția sau neglijarea nevoilor emoționale.
Aceste 10 comportamente pot avea consecințe negative pe termen lung asupra dezvoltării emoționale și psihologice a copiilor, influențându-le imaginea de sine și relațiile viitoare.
Citește și: “Agitația celui mic ar putea fi din cauza telefonului”. Ce spune Cristina Geană, psiholog la Beautiful Mind
Copiii nu vin cu manual de utilizare, știm deja. Dar vin cu o capacitate fantastică de a se dezvolta și mula pe orice situație pe care o întâmpină încă de la începutul vieții. Nu este ușor să fii părinte, dar poate fi ușor să îți asculți instinctul și să îți urmezi copilul. Copilul are nevoie să fie în același timp ghidat dar și urmat. Descoperă cele 10 comportamente și recomandările specialistului Cristina Geană de la Beautiful Mind Ploiești.
10 lucruri pe care părinții să le evite în interacțiunea cu cei mici
1. Să îi critice în public
Atunci când criticăm copilul în public, de cele mai multe ori nu este tocmai despre ce a facut copilul ci despre nevoia părintelui de a striga ”uite, eu îl educ”. Critica în public îl face să se simtă mic, rușinat, incapabil.
Când tu, cel pe care îl iubește cel mai mult îi spui lucruri urâte despre el, asta faci: îi ciuntești puțin câte puțin din aripioare; acelea cu care vrei ca mai târziu să zboare. Când îi spui ceva despre el, copilul tău te crede; doar tu ești atotștiutorul și atotputernicul din viața lui. Ce imagine vrei să aibă copilul tău despre sine?
2. Să îl supraprotejeze
A-ți proteja copilul este crucial; a-l supraproteja poate fi distructiv. Părintele care survolează permanent deasupra copilului, care în loc să îl ajute să se adapteze la mediul în care trăiește, el caută să schimbe mediul pentru a nu supăra copilul, nu realizează cât deserviciu îi face copilului și cum îl va afecta asta pe termen lung.
Citește și: “Nu telefonul este cel mai rău lucru, dar utilizarea excesivă poate întârzia dezvoltarea copilului” – Cristina Geană, psiholog și logoped
Un copil protejat excesiv de părinți va fi ori un copil/ adolescent anxios, cu slabe abilități de adaptare, cu o joasă autostimă, cu teama de eșec sau un viitor delincvent. Pentru că poate crește cu mesajul că el are dreptul la tot, i se cuvine tot, câștigă întotdeauna, nu există repercusiuni pentru faptele sale. Acestea sunt lucruri pe care le setăm încă de când învață să meargă în picioare.
3. Să neglijeze nevoile emoționale ale copilului
Evident, un copil de ale cărui emoții nu s-a ținut cont va fi un adolescent și apoi adult cu probleme emoționale. Nu-și va recunoaște emoțiile, le va ignora, nu va ști să le gestioneze, iar acestea vor duce la fenomene de tip burn-out, rata divorțului crescută, dependențe etc. Aceasta este tot o formă de abuz, oricât ar argumeta adulții.
Mulți spun: ”da, dacă plângeam îmi mai dădea și mama una. Și ia uite ce mândru adult am crescut”. – Da, și te cerți cu copilul tău de parcă amândoi ați avea 3 ani. Sau te superi cu soțul/ soția de parcă ai fi un copil de 3 ani. De ce, deși este un articol despre copii, am ales să vorbesc despre divorț și burn-out? Pentru că este important ca oamenii să înțeleagă faptul că ceea ce se întâmplă în copilărie nu rămâne acolo, ci este baza pentru întreg traseul unei persoane, pe toate planurile.
4. Le oferă bani în loc de timp
Este mai rapid. Și mai simplu. Și dezastruos. Părinții de astăzi muncesc foarte mult pentru a le asigura copiilor un trai mai bun decât l-au avut ei. Și îi țin pe copii ocupați cu cadouri scumpe și multe. Dar copiii au nevoie să se conecteze cu părinții pentru a se putea regla după o zi plină, pentru a învăța despre reguli și limite.
Obiectele sunt doar niște obiecte și nu pot suplini atenția adulților, de la ele nu învață despre relații. Cunosc adolescenți care au memorat în telefon numărul părintelui cu numele ”ATM”. Pare amuzant, însă este un mesaj destul de clar.
5. Să îi compare cu alți copii
Un copil are nevoie să fie acceptat și iubit necondiționat. Comparând copilul cu un altul, părintele îi transmite că este dezamăgit de el, că nu este la fel de bun ca altul, că iubirea este condiționată. Acestea generează sentimentul de nesiguranță.
Un copil care este permanent comparat cu alții are două căi de urmat: fie va renunța să mai încerce și atunci ceea ce avea să fie un viitor strălucit, va fi un eșec pe toate planurile; fie se va strădui să facă performanțe la școală/ job și le va face, dar cu prețul împlinirii în plan emoțional.
6. Să se aștepte ca ei să reacționeze ca niște mici adulți
Un copil este un copil, chiar dacă e mic sau mare. Un copil nu își poate ajusta singur comportamentul și nu se poate regla emoțional fără suportul unui adult stabil emoțional. Creierul unei persoane are nevoie de aproximativ 25 de ani ca să atingă maturitatea.
Prin urmare, un copil efectiv nu are dezvoltată porțiunea din creier care să îl ajute să se comporte matur. Nici un adolescent de 17 ani nu o are. De-aia nici el nu se poate comporta și gândi ca un om matur.
7. Să confunde copilul cu comportamentul
Când copilul face ceva bun sau ceva greșit, întotdeauna punctăm comportamentul, nu copilul. Întreaga ființă a copilului nu este definită de ceea ce a făcut la un moment dat. De asemenea este de preferat să felicităm procesul, nu produsul.
Chiar dacă omul de zăpadă nu i-a ieșit perfect, copilul s-a străduit cel puțin la fel de mult ca un alt copil căruia i-a ieșit perfect. Și întotdeauna găsim ceva bun în ce a făcut copilul. Pentru că el s-a străduit!
8. Să condiționeze iubirea
Un copil este valoros prin simplul fapt că există. Copilul nu este dator să facă eforturi ca să obțină iubirea părinților, ea pur și simplu vine. Aud uneori mame care le spun copiilor (în glumă, zic ele): ”nu te mai iubesc”, pentru că cel mic nu vrea să facă ceva.
Citește și: Copilul tău are aproape 2 ani, dar nu te strigă prin casă? Semne care pot ascunde o tulburare
Adultul știe că este ”doar” o vorbă; copilul nu știe asta, el ia cele auzite ca atare. Dar să nu confundăm iubirea cu plăcerile pe care i le facem copilului. O mamă își iubește copilul și când nu îi cumpără încă un set de Lego. Iubirea este necondiționată; beneficiile, da.
9. Să nu fie consecvenți
Un copil are nevoie de reguli ca să se simtă în siguranță. Iar regulile trebuie urmate de întreaga familie, ele nu sunt valabile doar pentru copil. Atunci când părinții sunt inconsecvenți, copilul va deveni confuz și nu va înțelege ce este bun și ce este rău, ce este permis sau nepermis, nu va ști dacă este sau nu în siguranță.
Copilului îi convine când un părinte încearcă să impună o limită iar celălalt o încalcă, însă pe termen lung aceste fapte vor structura o personalitate manipulatoare, care va căuta să rezolve lucrurile cât mai simplu și mai superficial cu relații superficiale.
10. Să eticheteze copilul
”Nu mai fi plângăcios”, ”de ce ești rău?”, ”obraznicule!” – sunt cuvinte pe care prea mulți copii le aud. Iar în accepțiunea copilului, părintele este atotștiutor: ”dacă spune că sunt rău, înseamnă că eu chiar sunt rău”. Dar un copil și de fapt un om nu este definit de comportamentul lui dintr-un moment dat. Poate să fie un copil bun care își dorea să stea mai mult timp în parc.
Este un copil bun care nu are un vocabular atât de dezvoltat și maturitate încât să spună: ”mama, înțeleg că este târziu și că tu trebuie să faci și ciorbă înainte de culcare, însă aș vrea să înțelegi că îmi doresc foarte mult să mai stăm 10 minute în parc”. Și atunci el se manifestă corporal. Mesajele cu care crește un copil vor fi imaginea lui de sine.
