Descoperă universul Ralucăi Fricosu, cunoscută publicului sub numele de scenă The Piano Lady, pianistă, profesoară de pian și creatoare de proiecte muzicale originale. În acest interviu, Raluca Fricosu dezvăluie parcursul său artistic, provocările scenei și viziunea despre educația muzicală, oferind inspirație tuturor celor pasionați de muzică și pian.
Raluca Fricosu, recunoscută în lumea muzicală ca The Piano Lady, este una dintre cele mai apreciate pianiste și profesoare de pian din România. Cu o carieră construită pe talent, disciplină și autenticitate, Raluca Fricosu a cucerit scene importante, precum Teatrul Național din București și a impresionat publicul la “Românii au Talent”. Proiectul său, The Piano Lady, reunește atât recitaluri solo, cât și momente voce-pian, abordând un repertoriu variat, de la muzică clasică la pop, rock sau jazz.
Citește și: Cum a schimbat Daniela Toma, alături de comunitatea LaPrimulBebe, Spitalul de Pediatrie din Ploiești
Prin activitatea sa didactică și artistică, Raluca Fricosu, The Piano Lady, inspiră tineri muzicieni și promovează importanța educației muzicale de calitate. În acest interviu, artista vorbește despre începuturile sale la pian, despre provocările debutului în musicalul „Chicago”, despre colaborările cu artiști de renume și despre planurile de viitor pentru brandul The Piano Lady. Dacă ești în căutarea unei povești autentice despre pasiune, perseverență și succes în muzică, interviul cu Raluca Fricosu este sursa perfectă de inspirație.
Cum a început povestea ta cu pianul și ce te-a făcut să alegi drumul muzicii ca profesie?
“Drumul meu artistic a început, în mod surprinzător, cu lacrimi. Însă de emoție. Emoţia de a-l asculta pe Pavarotti, spre exemplu. Iar asta se întâmpla într-un mod autentic şi inexplicabil, mai ales pentru un copil aflat la o vârstă destul de fragedă, cam pe la 5-6 ani; un copil care nici nu înțelegea măcar limba în care asculta ariile respective şi cu toate acestea reuşea să rămână nemişcat ori de câte ori remarca vocea artistului.
Ulterior, în casa unor prieteni de familie am văzut pentru prima oară un pian, iar acesta m-a cucerit definitiv, schimbându-mi complet traiectoria din acel moment. Iar de atunci, caut necontenit emoția în orice formă de manifestare artistică, în special prin intermediul claviaturii, iar în măsura în care pot, încerc să o insuflu şi celor din jur.”
Care a fost cea mai mare provocare pe care ai întâmpinat-o la debutul în musicalul “Chicago” și cum ai reușit să o depășești?
“Povestea cu musicalul “Chicago” a fost pe cât de neașteptată, pe atât de extraordinară. Providența a făcut ca în anul II de facultate, pianista band-ului din acel moment să aibă nişte probleme personale şi să se retragă din proiect, iar eu să fiu propusă pentru a o înlocui. Cum s-ar spune, «ghinionul unora, norocul altora».
Şi uite aşa, în mai puțin de 2 săptămâni, am fost nevoită să dovedesc un teanc de partituri, gros cât un tratat de medicină şi să intru direct într-un spectacol de 3 ore, fără nicio repetiție în prealabil cu artiştii din distribuție. Menționez că în mod normal, pentru pregătirea unui musical de anvergura aceasta, sunt necesare cam 2-3 luni de repetiții intense, aproape zilnic, cu întreaga echipă de actori, dansatori, regizori şi muzicieni.
Aşadar aceasta a rămas cea mai mare provocare de până acum, mai ales pentru o studentă care în acel moment doar visa la astfel de scene și abia îndrăznea să-și deschidă “aripile”. Însă aplauzele furtunoase din sala plină ochi a Teatrului Național din Bucureşti, la prima mea reprezentație în calitate de pianistă a acestui musical, au marcat acele momente, transformându-le în amintiri extrem de vii, chiar şi astăzi.”
Ai colaborat cu mulți artiști cunoscuți. Ce ai învățat din aceste colaborări și cum te-au influențat ca artistă?
“Viaţa mi-a oferit şansa de a cunoaşte mulți oameni excepționali şi de a colabora cu mulți artişti români cu greutate, lucru pentru care sunt extrem de recunoscătoare. Desigur, toate aceste Întâlniri au venit şi cu lecții, a căror însemnătate am apreciat-o şi mai tare în timp. În această profesie în mod special, trebuie să fii vigilent, pregătit în orice moment să te prezinți lumii în cea mai bună formă, cu simțurile ascuțite, inima deschisă şi cu trăirile mereu la vedere.
Totodată, extrem de disponibil și deschis în a savura toate aceste momente. Oportunitățile nu aşteaptă. În orice clipă, actul tău artistic trebuie să fie demn de a fi ascultat de către orice spectator, indiferent de vârstă sau statut social. Am concertat, spre exemplu, în săli în care primele rânduri erau ocupate de către șefi de stat, ambasadori și personalități cu renume mondial, precum Dumitru Prunariu, Ilie Năstase. Toate aceste prestații, desigur, necesită o disciplină extrem de riguroasă, atât fizică, cât şi psihică sau emoțională.”
Ai o amintire preferată sau un moment special din perioada petrecută pe scena Teatrului Național din București?
“Fiecare reprezentație a devenit şi a rămas o amintire preferată, în special momentele în care se aprindeau reflectoarele în fața noastră şi bandul deschidea spectacolul cu o muzică exuberantă, care în doar câteva secunde, mă teleporta direct în lumea în care se petrecea acțiunea musicalului – în Chicago. Acelea sunt clipele în care timpul stă pe loc, iar toate aceste clipe continuă să dăinuie cu aceeaşi intensitate și astăzi, ori de câte ori rămân doar eu cu mine.”
Proiectul tău, “The Piano Lady”, are două direcții: pian solo și voce-pian. Cum îți alegi repertoriul și ce te inspiră atunci când selectezi piesele?
“Întotdeauna îmi aleg piesele în funcție de capacitatea mea din acel moment de a fi cât mai autentică în a transmite întregul potențial al cântecului respectiv. Este important să înțelegi ce cânți şi să vibrezi la fiecare notă din acea piesă, altfel menirea actului artistic nu va fi niciodată pe deplin atinsă.
Aceasta este deosebirea dintre un executant perfect şi un artist desăvârşit. În momentul în care nu eşti sută la sută cu sufletul deschis în fața publicului tău, actul artistic îşi pierde din greutate şi credibilitate. Iar emoția este un limbaj nescris și cu toate acestea, universal; nu se poate preda, nu se poate învăța. O ai sau nu, eşti dispus să o arăți sau nu.
Aşadar, fundamental în alegerea unui repertoriu este să te reprezinte, să nu interpretezi piese în care nu crezi, cu care nu rezonezi. Aş spune că acest lucru ar fi indicat să-l aplicăm în general în viață, în toate aspectele sale. Dragostea pentru muzică şi dragostea pentru viață alcătuiesc o perpetuă sinergie a simțurilor, iar aceasta devine un catalizator constant al alegerilor pe care le fac în privința repertoriului.”
Cum reușești să combini stiluri atât de diferite, de la clasic la pop, rock sau jazz, în proiectele tale?
“Referitor la stiluri, mă las destul de mult influențată de felul în care sunt construită şi de ceea ce simt, de perioadele prin care mă poartă viață. Îmi place să stau de vorbă cu mine destul de des şi să mă ascult. Cam despre asta cred că ar trebui să fie arta, în general.
Prin urmare, piesele pot fi genuri variate, pentru că noi, oamenii, dispunem de o complexitatea a simțurilor, nu privim și nu zâmbim de două ori la fel. Până şi cerul este diferit în fiecare zi; tot astfel şi sufletul are nevoie de trăiri diferite, stimuli variați şi bucurii din diferite surse.”
Participarea la “Românii au Talent” și ajungerea în semifinale ți-a schimbat în vreun fel perspectiva asupra carierei?
“Participarea la această emisiune mi-a oferit încă o confirmare că sunt pe drumul cel bun. Ca artist, te hrăneşti cu aplauze, cu feedback-ul publicului, cu încântarea de pe chipul lor, cu emoția pe care o laşi în urmă, cu un compliment de genul “Dvs. ați cântat? Am crezut că este CD-ul…
După ce am coborât de pe scenă, la pauza dintre filmări, o fetiță de vreo 6-7 ani a ținut să iasă din rândul publicului spectator doar pentru a mă felicita şi pentru a-mi spune cât de tare i-a plăcut prestația mea…ei bine, schimbul acesta reciproc de energie şi confirmarea că realmente ai făcut pe cineva puțin mai fericit, preț de câteva clipe, este de neprețuit. Aşadar, participarea la această emisiune nu mi-a schimbat perspectiva artistică, doar mi-a consolidat-o.”
Pe lângă activitatea artistică, predai pian și conduci ansambluri corale. Ce satisfacții îți aduce partea didactică a carierei tale?
“Activitatea didactică este o altă împlinire, ceea ce mărturisesc, a fost o surpriză şi pentru mine. Am început să predau încă din anul III de facultate, la început doar prin recomandari, pentru anumiți cursanți care necesitau pregătire muzicală/vocală pentru admiterea la UNATC.
Apoi, imediat cum am terminat facultatea, m-am angajat la o şcoală de muzică şi de atunci nu m-am mai oprit, în prezent fiind atât profesoară de pian, cât şi profesoară de muzică şi mişcare scenică, ocupându-mă de tot ceea ce înseamnă pregătirea spectacolelor, mici musicaluri în miniatură, construite uneori integral de către mine, atât ca texte, replici, coregrafie, momente muzicale.
Aşadar da, este o împlinire să modelezi oamenii prin intermediul artei, totodată o responsabilitate constantă, întrucât este o profesie în care trebuie să fii onest înainte de toate, pentru că lucrezi nu doar cu trupul unui om, însă mai ales cu tot universul său interior și nu îți poți permite rateuri.
Pe lângă acest aspect, este extrem de important sa fii cât mai bine pregătit şi documentat, aproape niciodată obosit, cu o capacitate mare de adaptabilitate, în funcție de fiecare temperament în parte, iar când vine vorba despre copii este necesar un simț ludic foarte dezvoltat şi abilitatea de a improviza în permanență. Experiența scenică îşi spune şi ea cuvântul, nu ai cum să educi un om în privința manifestării scenice dacă tu însuți nu ai trăit-o. Este complex și solicitant, însă în egală măsură, extrem de frumos.”
Cum vezi rolul muzicii în educația tinerilor și ce sfaturi ai pentru cei care visează la o carieră artistică?
Din fericire, educația non-formală începe să câștige din ce în ce mai mult teren. În sfârșit, societatea a început să realizeze că educația nu este doar despre programa standard, ci și despre multe alte lucruri: dans, pictură, muzică, actorie. Iar toate acestea merg mână-n mână, având ca obiectiv final o dezvoltare cât mai plenară și armonioasă.
Sfaturi? Sârguință şi disciplină. Şi descoperirea continuă şi profundă a sinelui, fără dorința de a imita pe cineva. Trăim vremuri dificile din punctul acesta de vedere, suntem bombardați de imagini sau poveşti ale unor oameni care nu constituie neapărat un etalon în materie de cultură şi astfel devine mult mai la îndemână să copiezi o «rețetă», în loc să o construieşti pe a ta.
Lumea are nevoie mai mult ca oricând de personalități remarcabile şi originale, de consistență şi esență, nu doar de aparență. Iar asta se cultivă, nu se împrumută. Prin concerte, cărți, cunoaştere şi îndrumare.”
Ce planuri ai pentru viitorul proiectului “The Piano Lady” și la ce surprize să se aștepte publicul tău în perioada următoare?
“Chiar în timp ce vorbim este în curs de finalizare un proiect total diferit față de tot ce am făcut până acum, o nouă ipostază în care oamenii mă vor putea descoperi. La momentul oportun voi spune despre ce este vorba. În rest, voi continua să cânt, să predau cu spor și drag şi să fiu deschisă oamenilor, circumstanțelor şi bineînțeles muzicii, în toate formele sale.”
