Cristina Geană aduce în atenția părinților comportamente care pot avea efecte negative pe termen lung asupra dezvoltării și încrederii copiilor. Într-o abordare plină de compasiune, Cristina subliniază că relația între părinte și copil trebuie să fie construită pe înțelegere, siguranță și respect.
Cristina Geană, psiholog la centrul Beautiful Mind, este cunoscută pentru empatia și angajamentul său față de copiii cu tulburări din spectrul autist și nu numai.
Citește și: “Nu telefonul este cel mai rău lucru, dar utilizarea excesivă poate întârzia dezvoltarea copilului” – Cristina Geană, psiholog și logoped
Potrivit psihologului, comportamente aparent inofensive, precum comparațiile sau presiunile pentru perfecțiune, pot crea bariere emoționale. Cristina Geană explică, în detaliu, cum astfel de gesturi pot afecta psihicul copilului, adesea fără ca părinții să fie conștienți de impactul lor pe termen lung.
1. Comparațiile cu alți copii
Întrebarea mea pentru un astfel de părinte este: ”Cum te-ai simți dacă fiul tău te-ar compara cu alți părinți? Unii mai buni, mai bogați, mai moderni.” De multe ori un copil care a obținut nota 8 se străduiește mai mult decât unul care ia numai note de 10.
Mulți părinți se folosesc de această tactică crezând că așa o să-l ambiționeze pe copil să muncească mai mult pentru rezultate mai bune la școală sau la o altă activitate. De fapt, de cele mai multe ori obțin exact contrariul: îi transmit mesajul că nu este suficient de bun, că sunt dezamăgiți de el. Încet, dar sigur, se instalează frica și se rupe încrederea între părinte și copil.
Acesta se distanțează și va încerca să își acopere micile sau marile eșecuri cu minciuni și secrete față de părinți. Și, foarte probabil, că acesta va fi patternul de interacțiune și pe viitor cu persoanele din viața lui, ceea ce îi va aduce dezavantaje în viața de adult.
2. Supraaglomerarea programului copilului
Cu toții suntem de acord că mulți dintre copiii zilelor noastre au un program la fel de încărcat ca al unui director general. Părinții îi supraîncarcă cu activități în ideea că așa au o copilărie mai fericită și un viitor asigurat. Este adevărat că așa ei sunt ocupați cu activități mai funcționale decât telefonul, le dezvoltă imaginația, creativitatea, abilitățile și cu siguranță vor avea de beneficiat pe viitor.
Citește și: O zi pe an în care circulația mașinilor să fie interzisă. Ce părere au ploieștenii – VIDEO
Însă, părinții trebuie să fie conștienți că acest program vine și cu anumite costuri. Un copil suprasolicitat nu o să spună că se simte copleșit, ci o să aibă manifestări pe care părinții e bine să le detecteze. Copilul poate deveni obosit și iritat constant, activitățile care anterior îi făceau plăcere, dintr-o dată nu îl mai motivează. Pot apărea dificultăți de concentrare la școală și chiar tulburări de somn.
Părinții trebuie să fie atenți la diverse simptome somatice pe care copilul le manifestă dintr-o dată: dureri de stomac sau de cap, senzație de greață, apariția comportamentelor infantile (suptului degetului) pot fi indicatori că unui copil nu îi este bine și atunci trebuie revizuit tot ce se întâmplă cu copilul, mai ales că în multe cazuri aceste activități sunt ceea ce își dorește părintele și nu neapărat ce își dorește copilul.
3. Expunerea pe rețelele sociale ca sursă de validare
În zilele noastre a devenit firesc să împărtășim momente din viața noastră însă de la un punct, acest lucru poate deveni o sursă de validare personală pentru unii părinți.
Ne dorim să fim părinți perfecți cu copii perfecți sau cât mai aproape de perfecțiune. În foarte multe dintre situații tindem să căutăm admirația celorlalți prin reușitele pe care le bifăm cu copilul: să fie deștept, să vorbească devreme, să știe să cânte la 3 instrumente și să facă 3 sporturi.
Citește și: “Visurile devin realitate, pe 23 noiembrie, la Sighișoara” – Interviu cu Codruț Moldovan
După o postare, părintele verifică la fiecare câteva minute telefonul ca să ”culeagă” aprecierile prietenilor de pe rețelele de socializare. Însă sentimentul de apreciere ține puțin și atunci părintele vine cu încă o postare pentru a-și culege încă un rând de aprecieri. Toate acestea fără ca părintele să fie neapărat conștient de acest proces. Este important ca părinții să evite totuși să expună detalii intime din viața copilului, să nu-l pună într-o lumină care l-ar afecta dacă pe viitor el va găsi acele postări.
Dacă vrem să-l învățăm despre limite ar fi indicat ca acesta să înceapă cu un părinte care respectă limitele copilului.
4. Amenințările cu abandonul
”Vii sau te las aici?”, ”dacă nu te potolești te dau pe drum”, ”eu am plecat, pa!” – acestea sunt câteva dintre frazele pe care mulți părinți le folosesc ca să-și determine copilul să coopereze. Și vor fi folosite în continuare pentru că funcționează și pentru că par inofensive.
Însă ele erodează sentimentul de siguranță al copilului și încrederea în adult. Copilul internalizează mesajul că oricând ar putea să fie părăsit chiar de către persoanele pe care se bazează.
Citește și: Sunt copii care au access la TV încă de la naștere: ”Televizorul a fost mereu pornit”. Ce e de făcut?
În timp, copilul va deveni mai cooperant, însă este o cooperare forțată și trebuie întotdeauna să ținem cont că felul cum noi în familie îl învățăm să relaționeze, așa va fi patternul lui de relaționare, chiar și în viața adultă.
Iar rezultatul poate fi acela că atunci când va avea o relație de iubire, va fi supus pentru că în subconștient el are mesajul că ar putea fi părăsit, mesaj pe care părinții fără, să știe, i l-au strecurat și structurat într-o perioadă când psihicul copilului era extrem de susceptibil.
5. Presiunea pentru perfecțiune
Cele mai mari note, cele mai mari premii, primul care dăruiește florile, primul la toate. Este firesc ca părinții să-și dorească să aibă un copil de succes, însă mesajul pe care cel mai probabil copilul îl va percepe este: ”ești valoros doar dacă ești cel mai bun”.
Copilul va fi într-o permanentă competiție care din exterior este foarte satisfăcătoare pentru părinți și chiar pentru copil. Într-adevăr are printre cele mai mari note, câștigă competiții, câștigă validare din partea celorlalți. Însă și alți copii sunt instruiți în același spirit și la un moment dat cineva va fi pe locul 2.
Citește și: O concluzie de la Webstock 2024: “Chat GPT este tot mai prezent în viețile noastre”
Acești copii de regulă nu știu să piardă, nu prea știu cum arată eșecul, iar atunci când sunt puși în această postură cei mici riscă să fie puternic destabilizați.
Plus că această presiune constantă vine de foarte multe cu costuri și din punct de vedere al sănătății. Este important să le transmitem copiilor că sunt iubiți pentru simplul fapt că există și că suntem acolo pentru ei indiferent dacă reușesc sau nu să obțină anumite rezultate. Copilul trebuie să știe că iubirea părinților nu depinde de nimic.
