Mulți părinți se feresc să introducă în viața unui bebeluș un cățeluș sau o pisică. Temerile sunt multe, iar animăluțele, din acest motiv, nu există în viața celor mici. Specialiștii contrazic aceste crezuri.
Există o sumedenie de beneficii pe care le poate avea cel mic dacă trăiește în preajma unui animăluț. Nicio jucărie nu poate suplini avantajele pe care le poate deprinde cel mic dacă are în preajmă un animăluț de companie. Ce spune Cristina Geană, specialist în cadrul Beautiful Mind din Ploiești.
“Relația dintre animale și copii este una specială. Numai cu un alt suflet putem avea o relație autentică. Nicio jucărie nu ar putea suplini acest lucru. Încă de la naștere un animal poate fi de mare ajutor în creșterea și educarea celor mici. Chiar dacă animalele nu vorbesc, ele vin cu alte beneficii pe care nicio jucărie nu le poate suplini.
Citește și: “Figurinele, unelte pentru dezvoltarea copilului” – Importanța jocului în primii ani de viață
Încă de la 1-2 luni bebelușul va privi spre animăluț, va întoarce capul spre el – ceea ce va îi va întări mușchii gâtului. Mai târziu, din dorința de a ajunge la el, bebelușul se va întoarce de pe o parte pe alta și se va rostogoli.
Ajutor în dezvoltarea motorie și în vorbire
Când vine vremea să plece în patrupedie, el își va dori să ajungă la pisică, deci încă de la începutul vieții un animăluț va sprijini copilul în dezvoltarea motorie. Și vorbirea este în avantaj atunci când avem un pet, deoarece bebelușii lalalizează mult spre animale. În acest fel sunt puși în mișcare mușchii implicați în vorbire.
Citește și: Jucăria pe care copiii trebuie să o primească de la vârsta de 1 an. Specialiștii spun că gestionează stresul și anxietatea
Printre primele cuvinte cu sens (în jurul vârstei de 12 luni), la un copil sunt onomatopeele, iar prezența unui animal în casă va facilita apariția limbajului funcțional. Încă de dinaintea vârstei de 12 luni începe să se contureze limbajul receptiv, iar a-i solicita bebelușului să caute pisica/ cățelul prin casă este un bun start în această direcție.
Plus că întotdeauna venim cu informații care să extindă cunoștințele copilului povestindu-i cum face, ce mănâncă și unde doarme. Nu în ultimul rând, îi prezentăm părțile corpului.
Animăluțul, sursă de boli pentru copil sau mit?
Multor părinți le este teamă că animalul ar putea fi o sursă de boli pentru copil, însă este în responsabilitatea noastră să îngrijim animalul și să ne asigurăm că a primit toate vaccinurile care îl ajută să rămână sănătos. Da, animalul probabil că iese pe afară după care revine în casă, însă așa facem și noi, adulții. Este în responsabilitatea noastră să îl îngrijim, chiar dacă după venirea unui bebeluș timpul nostru dedicat animalului se scurtează.
Citește și: Dezvoltarea limbajului la copii: “Ia să vedem, bebelușul ăsta este fată sau băiat?”
Beneficiile care vin la pachet cu prezența unui animal compensează toate eforturile. Nu doar pentru bebeluș, ci și pentru mama care uneori vine cu o stare psihică proastă de la maternitate, este stresată și nu poate alăpta sau poate avea dificultăți în a se adapta la viața cu un bebeluș. Știm cu toții că animalele sunt folosite în spitale și diverse medii care să ajute persoanele suferinde să facă față diverselor situații în care se află.
Animalul de companie poate fi un partener de joacă neobosit
El are multă energie și antrenează copilul în activități fizice. Copiii sunt fericiți ori de câte ori se trezesc și văd animăluțul lângă ei, iar zâmbetul este ceea ce vrem să obținem de la copil încă de la naștere. Plus de asta, rezistența la frustrare este o abilitate care se exersează natural în prezența unui animăluț, iar asta probabil nu poate fi egalată de niciun exercițiu pe care noi îl facem cu cel mic.
De asemenea, un cățel de exemplu ne poate ajuta să scurtăm timpul de expunere la ecrane prin necesitatea de a-l plimba, prin energia lui și nevoia de atenție și ne ajută să îl învățăm pe copil despre limite și responsabilități.
În prezența unui animal, copiii râd mai mult, sunt mai fericiți, în contrast cu timpul petrecut la ecrane care îi face mai serioși, mai nervoși, mai posaci.”, Cristina Geană, specialist în cadrul Beautiful Mind.
