Timp de nouă zile, peste 200 de participanți s-au reunit în creierii munților, fără electricitate și apă curentă, pentru a experimenta un retreat transformațional.
În condiții de izolare totală și dormind la cort, aceștia au explorat cunoașterea de sine, conectarea umană și înțelepciunea strămoșilor, prin activități inedite și provocări care au testat limitele fiecărui participant. În cadrul articolului vă prezentăm experiența pe care ne-a relatat-o Marina Ivan, una dintre participantele la acest retreat.
Citește și: Generație, punem la bătaie 3 abonamente duble LaRock Music Festival 2024. Vezi condițiile de participare
Marina Ivan și-a dorit să pună pe pauză viața cotidiană și să caute răspunsuri la întrebările personale. A descoperit o gașcă de oameni care merg în vârful muntelui și se deconectează de la tot ce înseamnă tehnologie și confort. Fără apă caldă, fără curent, fără internet și fără multe alte dependențe pe care mulți dintre noi le considerăm esențiale în ziua de azi.
9 zile departe de oraș, în creierii munților. Iată relatarea unei participante la retreat
“Nu am știut unde merg. Când am auzit de retreat, gândul m-a dus într-adevăr la experiențe transformaționale, însă nu mă gândeam la atâta înțelepciune. 9 zile. 9 zile departe de oraș, în creierii munților. Fără electricitate, fără apă curentă, fără un acoperiș deasupra capului. S-a dormit la cort. Toată experiența a avut loc în jurul unui foc sacru, pe care nici ploaia nu a reușit să îl stingă.
Citește și: Postul intermitent sau înfometarea. Posibile efecte negative asupra organismului
Dacă primele zile au fost despre cunoaștere și descoperire, următoarele au fost dedicate libertății, acțiunii, conștienței, conectării, puterii, unității și înțelepciunii. Conectarea și unitatea s-au creat în momentul în care cei peste 200 de adulți prezenți acolo, am format echipe și împreună am trecut la acțiune. Cea mai faină acțiune a fost în bucătărie.
La fiecare două seri alegeau echipele pentru următoarele două zile. Nu era cu tragere la sorți, ci cu dorință. Oamenii se ofereau să facă parte dintr-o echipă.
De ce bucătăria a fost cea mai faină?
Pentru că doar dacă ai această meserie ai mai gătit vreodată pentru peste 300 de guri. Altfel, e o experiență unică, care te scoate cu totul din zona de confort. Trezit la 5:30 și gătit până seara, când se făcea schimb de tură cu cealaltă echipă. Dar nu a fost doar despre asta. A fost mai mult de atât! A fost despre spontaneitate și putere, despre dor și eliberare, despre a fi prezent.
Și când mă gândesc că în cea de-a doua seară voiam să plec acasă… «Ce caut eu aici?», rula în mintea mea. Nu eram obișnuită să dorm înfășurată într-un sac de dormit, la cort. Simțeam că mă sufoc. M-am trezit în toiul nopții, am deschis cortul și voiam să fug. Dar aerul rece m-a calmat și am adormit la loc. Și tare recunoscătoare sunt că nu am cedat!
«Suntem mai puternici decât credem!»
Dușul a fost iarăși o aventură. Dacă prindeai apă, făceai duș, altfel, te spălai direct la râu. De subliniat este că poți face duș în maximum două minute! Și nu doar pentru că era apa rece, dar și în mod obișnuit, poți face asta!
Mi-am spălat părul la cascadă! Mi se tăia respirația de cât de rece era apa. Dar ce senzație! De prospețime și curat, de purificare și încredere! Acasă nu aș fi îndrăznit să mă spăl cu apă călduță, să nu răcesc. Acolo, nu am avut încotro. Și nici urmă de răceală!
Totul se întâmplă conform credințelor. Nevoia te învață să devii puternic, încrezător! Doar să-ți dai voie să ai nevoie.
Pe mine toată această poveste m-a conectat mult cu strămoșii noștri. Și le-am trimis multă recunoștință! Pentru cum au trăit ei. Atât de simplu și firesc. Atât de conectați cu natura. Atât de prezenți în viața lor. Nu aveau ei studii, dar aveau școala vieții, iar asta îi făcea cu adevărat înțelepți.
«Am călcat pe cuie. Fără nicio ezitare. Am mers și pe jar.»
Toate după ce am spus că nu voi face asta vreodată. Și după ce l-am ascultat pe Marius Spiridon spunând: «minții îi place cel mai mult să mintă!». Și m-am trezit în fața covorului de jar.
Acela a fost momentul în care mi-am dat seama cât de multă putere zace în noi oameni, putere pe care o lăsăm scufundată de conversațiile interioare și de credințele pe care le-am acumulat de-a lungul timpului. Preferăm să ne smiorcăim în loc să trecem la acțiune. A fost sublim!
Recunoscătoare mie pentru că mi-am dorit altfel și pentru că mi-am creat contextul de a avea parte de experiențe memorabile, alături de oameni minunați! Și mulțumesc din inimă Createrra, Marius Spiridon și întregii echipe, și tuturor celor cu care am trăit această poveste!”
