O mamă a unei fetițe de 1 an și 3 luni ne-a scris că se confruntă cu o situație nu tocmai plăcută. Fetița acesteia se sperie foarte ușor de zgomotele aparatelor din casă și plânge când vede oameni străini de sex masculin. Am întrebat-o pe Cristina Geană, psiholog și logoped în Ploiești, ce ar putea face mămica respectivă pentru a-și ajuta fetița să nu se mai sperie. Citește răspunsul complet al specialistului în cadrul articolului.
O fetiță de 1,3 ani este speriată de zgomotele aparatelor din casă și spune “nu, nu, nu”. Plânge când merge la pediatru și se teme de bărbați străini. Cristina Geană, psiholog și logoped din Ploiești, recomandă părinților să o ajute să se obișnuiască treptat cu zgomotele, redându-le la un volum redus și crescându-l treptat, și să îi permită să manevreze aparatele neconectate.
Citește și: Copilul tău are aproape 2 ani, dar nu te strigă prin casă? Semne care pot ascunde o tulburare
Este important să se observe și să se încurajeze comunicarea funcțională a copilului. Plânsul la pediatru este normal, dar vizitele ocazionale fără proceduri medicale pot ajuta. Teama de bărbați străini poate fi gestionată prin respectarea spațiului personal al copilului. Cristina Geană recomandă o evaluare psihologică pentru a elimina posibile sensibilități senzoriale sau tulburări de dezvoltare.
Situația cu care se confruntă mămica:
Fetiță de 1,3 ani este speriată de zgomotul aparaturii din casă și spune ”nu,nu,nu”
Plânge când merge la pediatrul și este speriată când bărbați străini interacționează cu ea.
Cum răspunde Cristina Geană, specialist în psihologie și logopedie:
“Mămico, apreciez enorm când văd părinți care sunt atenți la detalii, pentru că acestea sunt cele care de cele mai multe ori fac diferența. Află că este firesc să se sperie de sunete necunoscute, așa cum și noi ne speriem de sunete pe care nu le-am mai auzit.
Însă toate au o limită. Este bine să încerci să o «împrietenești» cu aceste zgomote prin a i le oferi pe telefon cu un nivel al sunetului redus pentru început și poți crește treptat nivelul sunetului pe măsură ce se obișnuiește, până când într-un final va accepta zgomotul aparatelor respective.
De asemenea, este bine să o lași să manevreze aparatele neconectate la o sursă de alimentare, pentru a putea avea control asupra lor. Ulterior puteți face un suc împreună sau să bateți ouă cu mixerul împreună, atât cât se simte ea confortabil.
Citește și: Cristina Geană, psiholog și logoped la Beautiful Mind: “Este recomandat să scoți copilul afară chiar dacă nu este botezat”
Faptul că spune «nu, nu, nu» când o întrebi dacă vrea să se plimbe cu mașinuța – înseamnă că ea te înțelege, ceea ce este un lucru foarte important pentru mine ca psiholog. Aceasta este o comunicare funcțională, iar pentru mine ca specialist este extrem de important să caut la copil aceste abilități pentru a elimina probabilitatea existenței unei tulburări de comunicare.
Fetița ar putea avea o sensibilitate senzorială la nivelul urechii și atunci anumite sunete să le perceapă drept dureroase. Este adevărat că unii dintre copiii cu o tulburare în dezvoltare au sensibilități senzoriale și de aceea ar fi indicat să soliciți unui psiholog clinician o evaluare a dezvoltării pentru a elimina acest aspect.
Motive pentru care e posibil ca fetița să plângă la întâlnirea cu pediatru
În ceea ce privește faptul că plânge când își vede pediatrul, este cumva firesc, deși nedorit să facă asta. Probabil că dânsul i-a administrat vaccinuri/ diverse consultații (poate o apăsare pe burtică, consult în gât) pe care fetița le percepe ca fiind inconfortabile sau chiar dureroase.
Este neplăcut și pentru copil și pentru tine ca mamă când sunt momentele de mers la medicul pediatru, însă ai putea să ”îndulcești” aceste episoade cu o mică recompensă pe care să i-o oferi când sunteți la medic. Chiar ați putea să faceți din când în când vizite la cabinet, în care medicul doar o salută și îi oferă o bomboană, pentru ca fetița să înțeleagă că aceste întâlniri nu sunt mereu «dureroase».
«Este ca atunci când ai fost atacat de un bărbat în tricou roșu»
Faptul că plânge când se apropie un bărbat să vorbească cu ea înseamnă că ea a generalizat această informație («dacă e bărbat, poate să îmi facă ceva ce nu îmi place»). Este ca atunci când ai fost atacat de un bărbat în tricou roșu, iar de atunci mereu când vezi un bărbat în tricou roșu îți provoacă acele trăiri neplăcute din timpul atacului.
De asemenea, la vârsta ei se manifestă destul de puternic și sentimentul de abandon și atunci orice persoană străină care se apropie, ar putea fi cineva care să o despartă de mamă.
Este bine să te asiguri că oamenii, atât cei străini, cât și cei familiari, respectă spațiul personal al fiicei tale. Doar așa va învăța și ea să impună celorlalți să îi respecte limitele. Până la urmă, oricăruia dintre noi i s-ar părea ciudat și nepotrivit să vină un străin de nicăieri să vorbească cu noi ca și cum am fi prieteni. Prin urmare, nu trebuie să cerem asta nici de la copiii noștri.
