Vlad este elev în clasa a 10-a la un liceu din Prahova. A fost deja victimă a bullying-ului și s-a transferat la un alt liceu în speranța că îi va fi mai bine, însă și aici a fost întâmpinat cu miștouri și remarci umilitoare și respingătoare atât din partea elevilor cât și a profesorilor.
Părinții se simt depășiți de situație, iar încercările lor de a lua atitudine și de-a vorbi cu profesorii și inclusiv cu directorul școlii nu au avut niciun rezultat, dimpotrivă.
Citește și: De ce unii adolescenți fug de acasă? Anturajul și ficțiunea, printre motive
În ciuda tuturor dificultăților cu care Vlad se confruntă, are planuri mari de viitor și își dorește să devină profesor de informatică, fiind pasionat de programare, însă toată această situație îl descurajează, îi trezește anxietate, îl face să nu mai vrea să meargă la școală.
Ce-aș vrea să audă fiecare profesor care citește acest articol?
În primul rând, faptul că lumea așa cum o știam acum 10, 20, 30 de ani, nu mai există! Incidența cazurilor de autism, ADHD, retard mental, tulburări de anxietate, tulburări depresive, în rândul copiilor, a crescut enorm, alarmant de mult în ultimii ani.
Știu că există tendința să căutăm cauza, să arătăm cu degetul “vinovații”, dar această atitudine nu îi ajută pe cei care se confruntă cu o tulburare cu care nu și-au ales să se confrunte!
Un copil nu are nicio vină că este diferit de cum ne imaginăm noi, adulții, că ar trebui să fie un copil de vârstă lui.
Așadar, dacă aș fi profesor și aș avea la clasă un copil cu CES, m-aș apuca să citesc despre diagnosticul lui, să înțeleg ce înseamnă, în ce fel poate fi afectat emoțional, mental, comportamental.
Aș căuta să înțeleg diagnosticul ca să mă adaptez la această situație în care, conform statisticilor, voi ajunge din ce în ce mai des fiindcă numărul acestor copii este în creștere.
Ce-aș vrea să audă părinții?
Pot doar să îmi imaginez amalgamul de emoții cu care vă confruntați. Am fost shadow pentru copii cu CES și am văzut aceste emoții la părinții cu ai căror copii mergeam la grădiniță sau la școala.
Știu că profesorii și/sau directorii de școli pot avea atitudini descurajante, însă nu ar trebui să îi lăsați să vă descurajeze.
Pe site-ul Ministerului Educației și nu numai (link-uri https://copii.gov.ro/1/copii-cu-cerinte-educationale-speciale/) există reglementările actuale privind integrarea copiilor cu CES în mediul de învățământ, așadar pentru orice abuzuri se pot face plângeri!
Totodată, există un număr unic la nivel național care poate fi apelat pentru semnalarea oricărei forme de abuz la adresa copiilor – 119 (link: https://www.sts.ro/ro/comunicate-de-presa/119-numar-unic-de-telefon-la-nivel-national-pentru-cazurile-de-abuz-impotriva-copiilor).
Poate că printre cititori sunt și persoane care nu își permit financiar o psihoterapie, dar în prezent există numeroase asociații care oferă consiliere și psihoeducație gratuit, așadar solicitați ajutorul, solicitați sprijin, solicitați îndrumare!
Ce-aș vrea să audă copiii și adolescenții care sunt marginalizați sau umiliți din cauza diferențelor?
Da, este nedrept ceea ce vi se întâmplă. Am fost ținta unor îndelungi umilințe, din partea unui profesor de Limba Română, în gimnaziu, pe motiv că purtam anumite accesorii.
Era un tip bătrân pe care atâta îl ducea mintea, că dacă port acele accesorii nu o să ajung nimic în viață. Părinții mei nu știau cu ce mă confrunt, dar cel mai probabil ar fi dat și ei vina pe mine și mi-ar fi zis să nu le mai port la școală.
Citește și: Test de personalitate gratuit. Testul celor 16 tipuri de personalitate
Când mă gândesc la acele vremuri, mă simt de parcă s-au întâmplat într-o altă viață, fiindcă de-atunci s-au schimbat atât de multe, există atâtea metode, informații, soluții, care nu existau acum 20 de ani, și totuși parcă nu s-a schimbat nimic: în continuare există atâtea prejudecăți, pedepse, abuzuri chiar, care îi rănesc pe copiii care sunt victimele lor.
Da, este nedrept că vi se întâmplă asta, că nu sunteți văzuți dincolo de diferențe, că nu vă sunt remarcate talentele și nu sunteți încurajați să vi le dezvoltați de către cei care ar trebui teoretic să îndeplinească acest rol, dar ce este de făcut?
Căutați activități destinate vouă în care puteți povesti ce vi se întâmplă
Să poți povesti cuiva prin ce treci, să poți să descarci prin povestire acele emoții, să cunoști alte persoane care trec prin situații similare poate fi de mare ajutor. DepreHub este una din multele asociații care oferă elevilor psihoterapie gratuită, dar și workshop-uri psihoeducaționale (link: https://deprehub.ro/psihoterapie-gratuita)
Dați un scop furiei: creați-vă planuri de viitor și începeți să vă concentrați energia pe acțiuni care vă ajută să vi le îndepliniți. Fiecare pas mic pe care îl faceți acum va conta în viitor. În prezent găsiți suficiente resurse fizice sau online, gratuite, care pot răspunde hobby-urilor și intereselor voastre.
Vlad a fost prezent azi, în cadrul primei întâlniri Generația lui John și a povestit cu ce se confruntă. În viitor te așteptăm și pe tine, și îți putem oferi soluții personalizate în funcție de frământările cu care te confrunți.