Acest articol nu este o poveste, ci cruntul adevăr despre ce se întâmplă în învățământul de stat. O mărturie a primului an în învățământ și de ce vreau să mă retrag.
Luni, 22 mai, va începe greva generală a profesorilor. Sindicatele au anunțat că peste 100.000 de profesori vor participa la această grevă și nu vor mai lucra deloc până când nu va crește grila de salarizare, așa cum a fost promis încă din 2020.
Citește și: Copiii cu anxietate, ținte sigure ale bullying-ului. Articol inspirat de filmul “Cutează să atingi stelele”
În funcție de cum se va desfășura această grevă, se preconizează amânarea examenelor naționale și de bacalaureat, dar și a sesiunii și a examenelor finale universitare.
Greva generală, cea mai bună decizie și un semnal de alarmă!
De ce este o idee mai mult decât potrivită această grevă? Pentru că în spatele a 18 ore de predare, atât cât înseamnă o catedră întreagă, stau ore întregi de pregătit lecții, corectat teste, pregătit teste și alte activități. Prezentări, fișe de lucru interesante și interactive pentru a stimula interesul elevilor.
Să nu vorbim despre anii de studiu care stau în spate! Iar atunci când vine vorba de grădiniță și școli primare, poate munca din spate este de două ori mai grea în ceea ce constă pregătirea metodelor și a jocurilor, precum și a activităților minunate pe care cei mici le prezintă apoi acasă, cu entuziasm.
Ce a declarant președintele României legat de această grevă?
“Solicitările dascălilor pentru măriri salariale sunt îndreptățite, în contextul în care inflația este mare. Avem nevoie de o reașezare, dar în realitate avem nevoie de mult mai mult și am spus aceste lucruri de foarte multe ori, în timp ce lucram la proiectul „România Educată”.
Citește și: Val de reacții negative la adresa părinților lui Rareș Prisăcariu: “Lăsați copilul în pace, altfel va ajunge să vă urască”
Dacă ne dorim un învățământ de foarte bună calitate, atunci sunt necesare nu doar școli moderne, săli de clasă și cabinete bine dotate, ci trebuie să avem grijă ca cei care formează tânăra generație, dascălii, să aibă toate condițiile pentru a-și face treaba. Salarizarea este foarte importantă, profesorii trebuie plătiți la adevărata lor valoare și le dau dreptate.
Chestiunile legate de salarizare sunt însă artificial amestecate cu dezbaterile pe legile educației, ele țin de actualizarea grilei de salarizare. O să insist ca la Ministerul Muncii să se lucreze mai repede pe noul proiect de lege a salarizării și grilele care se fac să fie unele care satisfac nevoile învățământului. Dacă vrem un sistem foarte performant și avem pretenții de la dascăli, atunci trebuie să-i și plătim. (sursa: Facebook)
Cum au decurs negocierile
Negocierile au eșuat, iar profesorii cer schimbări majore și imediate. Promisiunile Guvernului nu sunt de ajuns și nici credibile. Sindicaliștii susțin faptul că Guvernul a avut destul timp să facă schimbări, iar legea pensiilor nu afectează cu nimic demersurile pentru modificarea grilei de salarizare, așa cum a pus problema ministerul muncii.
Potrivit Agerpres, președintele FSLI a menționat următoarele „Am demarat protestele în luna decembrie 2022, proteste care au continuat şi în lunile ianuarie, februarie, martie, aprilie şi ultimul mare protest în data de 10 mai, când în Bucureşti au protestat 15.000 de oameni.
Din păcate, Guvernul României a fost impasibil, chiar dacă am avut discuţii la nivel înalt. Au fost doar promisiuni nepuse în practică”
Ce părere au elevii și studenții? Cum vor fi afectate examenele?
Nu se știe în ce măsură vor fi afectate examenele finale sau sesiunea, însă știm că elevii și studenții sunt confuzi în cee ace privește viitorul lor. Părerile în rândul internauților sunt împărțite.
În timp ce mulți susțin decizia profesorilor și înțeleg nevoia unei grile de salarizare pe măsura eforturilor pe care le fac pentru copii, există și oameni care critică această decizie și atacă verbal inițiativa profesorilor și chiar modul acestora de predare, învinovățindu-i pentru rezultatele slabe ale elevilor și rata scăzută de promovabilitate la examenele naționale, dar și pentru banii aruncați pe meditații.
Câteva dintre comentariile de pe Facebook:
„Cine a spus că profesorul muncește 18 ore pe săptămână? Asta e norma de 18 ore predate. Dar munca din spatele acelor 18 ore, pregatirea lecțiilor, proiecte pentru copii, metode diverse + munca de secretar care trebuie făcută de fiecare cadru în parte (rapoarte, hârtii etc.), care depășește de cele mai multe ori 40 ore pe săptămână… Nu le vede nimeni”
„Sunt meserii unde se lucrează câte 8 ore pe zi, consecutiv, în care omul nu mai e debutant, ci lucrează de câțiva ani și lucrează pe minimul pe economie, ca așa e la patron! Și el trebuie să numere feliile de parizer, că are copiii care trebuie duși la pregătire că așa vrea profesorul, sau are de plătit serbări în locații, că na, în școală nu mai e la modă! Deci, nedreptatea e peste tot!”
Citește și: Închisoare pentru copii. Proiectul de lege care îi pedepsește pe tinerii consumatori și traficanți de droguri
„Trebuie să se găsească resurse. E o mare prioritate ca în învățământ salariile să fie foarte bune. Fără o bună educație și bun simț, nu ne mai dregem. Fiecare Om, trebuie să fie respectat, să trăiască bine și liniștit din munca lui. Respect pentru profesori!”
„Lasă că mai trăiesc și alții cu salariul minim pe economie și nu mănâncă parizer. Iar educația de acum lasă mult de dorit. Nu mai sunt profesorii de altădată!”
Experiența personală. Primul an în învățământ
În momentul de față sunt în concediu creștere copil, dar dacă eram încă în învățământul de stat aș fi participat cu siguranță la această grevă. De ce? Pentru că primele 3 luni, având contract la plata cu ora (20 de ore) am luat sub 2000 de lei salariu, într-una dintre aceste luni chiar sub 1500.
După concursul pe școală am ajuns la un salariu de maximum 2700 de lei “în lunile bune”, cu orele suplimentare. Un salariu atât de mic pentru un debutant care își tocește coatele pe băncile școlii, încercând să fie student și în același timp profesor, este sub limita bunului simț.
Pot spune, din propria experiență, că nu munceam doar acele 20 de ore
Pentru fiecare oră îmi pregăteam lecția, activități atractive atât pentru gimnaziu, cât și pentru liceu. Propuneam proiecte, corectam proiecte, referate, teme, teste, teze, veneam cu metode noi mereu, iar acest lucru s-a văzut a fi apreciat de către elevii mei în ochii cărora mă simțeam iubită și apreciată.
Fericirea lor și dorința de a învăța umpleau golurile pe care salariul de profesor nici nu îl atingea. Nu, nu a fost nimic care să mă motiveze să predau în afară de copii, ei erau minunați, dornici să învețe și să fie ascultați, iar pentru a fi un profesor care să ajungă la inimile și mințile copiilor înseamnă mult mai mult decât 18-20 de ore de stat la catedră.
Citește și: Cum să te pregătești pentru examenul de bacalaureat. 5 pași esențiali în procesul de învățare
Meseria de profesor nu începe în clasă! Înseamnă multe nopți nedormite pregătind lecții și corectând teste. Înseamnă să stai în pauze să mai explici odată copiilor ce au de făcut sau să le asculți poveștile, înseamnă să fii 100% prezent în viețile copiilor și să le trasezi viitorul, să le conduși pașii. Vreți să acceptați sau nu, din mâinile profesorilor și doar cu ajutorul lor sunt formați oamenii și toate celelalte meserii!
Banii nu sunt o motivație, iar în acest moment nu sunt sigură dacă o să revin în sistemul de stat, sperăm ca această grevă să producă schimbări majore, iar tinerii absolvenți să intre cu drag în învățământ pentru a forma viitorul României!
One Response