Când ești părinte, înveți să fii atent la schimbările de comportament, la felul în care copilul comunică și la modul în care descoperă lumea. Recent, am mers cu băiețelul meu, care are trei ani și jumătate, la o evaluare psihologică realizată de Cristina Geană, fondatoarea Beautiful Mind. Am plecat de acolo cu vești bune și cu o întrebare pe care cred că și-o adresează mulți părinți: de ce așteptăm să apară o problemă ca să cerem o părere de specialitate?
Vă povestesc această experiență pentru că știu câte întrebări apar în mintea unui părinte pe măsură ce copilul crește. Uneori avem nevoie de îndrumare. Alteori vrem doar să ne asigurăm că înțelegem corect ce vedem acasă. Discuțiile cu un specialist ne pot ajuta să privim lucrurile mai clar și să luăm decizii informate pentru binele celor mici.
Citește și: “Nu telefonul este cel mai rău lucru, dar utilizarea excesivă poate întârzia dezvoltarea copilului” – Cristina Geană, psiholog și logoped
Am descoperit-o pe Cristina Geană acum trei ani de zile. Prin activitatea ei și a echipei Beautiful Mind, am aflat mai multe despre sprijinul oferit copiilor care întâmpină dificultăți sau întârzieri în dezvoltare și am înțeles cât contează ca părinții să aibă acces la informații de specialitate.
În ultima perioadă, am observat că cel mic trecea prin momente în care era mai agitat, mai nervos și în care apăreau tensiuni pe care îmi doream să le înțeleg mai bine. Sunt situații prin care trec multe familii în primii ani, când copiii descoperă emoții noi și învață să își exprime dorințele și frustrările.
90 de minute a durat evaluarea psihologică
Am programat evaluarea ca să văd cum se dezvoltă cel mic, care sunt punctele lui forte și dacă există aspecte cărora ar trebui să le acordăm mai multă atenție. Pentru mine, face parte din grija firească pentru copil. Așa cum mergem la pediatru sau la un control oftalmologic, mi se pare normal să fim atenți și la dezvoltarea emoțională, cognitivă și comportamentală.
Citește și: Cristina Geană, psihologul care aduce speranță familiilor: “Prin răbdare și iubire putem transforma viețile copiilor cu autism”
Evaluarea a durat aproximativ 90 de minute, iar eu am fost prezent tot timpul. Băiatul meu a trecut prin activități care au urmărit motricitatea, recunoașterea culorilor, identificarea animalelor, realizarea unor asocieri și înțelegerea unor contexte. M-au impresionat atenția Cristinei, felul în care comunica cu el și rapiditatea cu care trecea de la o activitate la alta, fără să piardă interacțiunea.
Ca părinte, ai tendința să interpretezi fiecare reacție a copilului prin ce știi despre el de acasă. În cabinet, l-am văzut într-un alt context, răspunzând unor cerințe formulate de un specialist. Perspectiva asta a fost una dintre cele mai valoroase părți ale întâlnirii.
Ce am aflat despre cel mic și cu ce concluzii am plecat de la specialist
La final, am primit un feedback încurajator: rezultatele au arătat o evoluție foarte bună a celui mic, peste ce preconizam. M-am bucurat, dar la fel de mult am prețuit explicațiile și reperele primite.
O evaluare oferă informații importante, însă viața de zi cu zi rămâne locul în care copilul învață, comunică și își gestionează emoțiile. De aceea, recomandarea mea este să păstrăm o relație deschisă cu un psiholog specializat în lucrul cu cei mici, la care să revenim când apar întrebări sau când specialistul ne sfătuiește asta.
De ce merită să nu ne temem de o evaluare psihologică
Știu că pentru unii părinți ideea vine la pachet cu teamă: dacă există o problemă, dacă specialistul descoperă ceva îngrijorător, dacă primesc o etichetă pe care nu și-o doresc. O evaluare nu ar trebui să pornească de la presupunerea că ceva e în neregulă, ci de la dorința de a-ți cunoaște mai bine copilul. Rezultatul poate fi o confirmare liniștitoare, câteva recomandări pentru acasă sau, dacă e cazul, îndrumare către sprijin suplimentar.
Iar dacă apare o dificultate care merită investigată, informația primită la timp ne ajută să știm ce avem de făcut. Nu e nevoie să așteptăm până când situația devine apăsătoare pentru toată familia. În același timp, fiecare copil are ritmul lui, iar compararea permanentă cu alți copii nu ajută pe nimeni.
Dacă ar fi să transmit un singur lucru, ar fi acesta: să nu ne fie teamă să punem întrebări și să cerem ajutor. Să fim aproape de copii, să îi observăm fără să îi judecăm și să acceptăm că, uneori, avem nevoie de o perspectivă din afara familiei.
Pentru băiatul meu, evaluarea a fost o experiență pozitivă, iar pentru mine, încă un pas spre a fi un părinte mai atent și mai bine informat. Copiii cresc repede, iar fiecare etapă vine cu descoperiri noi, pe care le putem trăi mai bine alături de ei.
