“Mai citim una?” Așa se termină aproape fiecare seară la noi acasă. Nu cu un desen animat și nici cu telefonul uitat pe pernă, ci cu o carte mică, pătrată, pe care băiețelul meu o ține strâns cu ambele mâini. De câteva săptămâni, pe copertă apare mereu același personaj: Conni.
Cititul poveștilor înainte de culcare este, pentru familia noastră, un ritual pe care îl respectăm cu strictețe. Un fel de regulă nescrisă a casei. Peste zi, fiecare dintre noi are activitățile sale: munca, drumurile, joaca, prietenii și micile aventuri ale celui mic. Seara însă ne întâlnim în același loc, sub aceeași pătură, cu aceeași carte deschisă, iar cele 15-20 de minute de lectură devin momentul în care ne regăsim ca familie.
Citește și: De ce mi-am dus băiatul la o evaluare psihologică la 3 ani și jumătate. Experiența mea cu Cristina Geană de la Beautiful Mind
Am început să-i citesc ca să adoarmă mai ușor. Am continuat pentru că am văzut cum își îmbogățește vocabularul, cum pune întrebări și cum își imaginează locuri în care n-a fost niciodată. Am rămas la acest obicei pentru că, sincer, e partea mea preferată din zi. Sunt multe povești pentru copii care merită citite seara, dar de curând am descoperit o colecție de care băiețelul meu nu se mai dezlipește: în fiecare seară îmi cere “o poveste nouă cu Conni”.
Ce primește copilul când îi citim seara (și nu doar seara)
Primul câștig se aude: cuvintele. O echipă de cercetători de la Ohio State University, condusă de Jessica Logan, a calculat că un copil căruia i se citește o carte pe zi ajunge la 5 ani să fi auzit din cărți aproape 300.000 de cuvinte, față de doar câteva mii în cazul unui copil căruia nu i se citește deloc. La cinci cărți pe zi, diferența urcă la aproximativ 1,4 milioane de cuvinte (studiul, rezumat de ASHA). Explicația e simplă: cărțile aduc cuvinte pe care nu le folosim la masă, în mașină sau în conversațiile obișnuite de acasă.
Al doilea câștig se vede, la propriu, la nivel de creier. Într-un studiu publicat în revista Pediatrics în 2015, medicul John Hutton și colegii săi de la Cincinnati Children’s Hospital au urmărit prin RMN funcțional activitatea cerebrală a 19 copii de 3-5 ani, în timp ce aceștia ascultau povești (Cincinnati Children’s). Copiii cărora li se citea mai des acasă aveau o activitate mai intensă în zonele care procesează sensul cuvintelor și imaginile mentale, deși în timpul testului nu vedeau nicio ilustrație. Altfel spus, copilul învață să “vadă” povestea în mintea lui, iar acolo începe imaginația.
Al treilea câștig e somnul, și aici orice părinte obosit merită să ciulească urechile. Un studiu coordonat de psihologa Jodi Mindell, la care au participat peste 10.000 de mame din 14 țări, a arătat că micuții cu o rutină de culcare în fiecare seară dorm, în medie, cu peste o oră mai mult decât cei fără rutină, adorm mai repede și se trezesc mai rar noaptea (SLEEP, 2015). Cu cât rutina e mai constantă, cu atât efectul e mai mare. Iar Academia Americană de Pediatrie recomandă cititul împreună încă de la naștere, ca practică de parenting pozitiv care întărește legătura dintre părinte și copil (AAP, 2024).
Ce facem concret, acasă:
- Citim la aceeași oră și în același loc, în fiecare seară.
- Îl lăsăm pe cel mic să întoarcă paginile și să arate cu degetul ce vede.
- Ne oprim din când în când și îl întrebăm: “Tu ce ai fi făcut?”
- Dacă cere aceeași poveste de zece ori, o citim de zece ori. Repetiția îl ajută să învețe.
“Prietena mea Conni”: 60 de povești și gata cu întrebarea “ce mai citim în seara asta?”
Seria “Prietena mea Conni”, scrisă de Liane Schneider și publicată în limba română de Editura Casa, numără 60 de titluri. Fiecare carte are 24 de pagini, un format pătrat, comod pentru mâinile unui copil, și ilustrații calde, semnate de Janina Görrissen, Eva Wenzel-Bürger și Annette Steinhauer. Editura le recomandă copiilor de peste 3 ani. Din experiența noastră, Conni poate intra în viața celui mic de pe la 2-3 anișori și rămâne pe raft până pe la 5-6 anișori, chiar și mai mult.
Ce m-a convins pe mine e că poveștile lui Conni nu sunt doar frumoase, ci și folositoare. Fiecare carte pornește de la o situație pe care copilul o trăiește sau urmează să o trăiască: prima zi la grădiniță, vizita la dentist sau la pediatru, venirea unui frățior, o ceartă cu cea mai bună prietenă, o călătorie cu avionul.
Unele titluri vorbesc despre emoții, precum “Conni este furioasă”, “Conni este tristă” sau “Conni este curajoasă”, altele despre siguranță, ca “Conni nu stă de vorbă cu necunoscuți” sau “Conni se pierde de mama”. Așa, cel mic înțelege lumea din jur, oamenii și regulile ei prin ochii unei prietene, nu prin explicațiile noastre de adulți. Ba există chiar și “Conni nu poate adormi”, pe care noi o păstrăm pentru serile mai agitate.
Pachetul complet, cu toate cele 60 de povești, costă la momentul scrierii acestui articol 507 lei, adică jumătate din prețul de raft. Pentru noi a fost o investiție care a scos din ecuație stresul de seară: avem povești pentru luni bune, fără să mai căutăm în grabă ce să citim. Îl găsiți aici: Pachet “Prietena mea Conni” pe edituracasa.ro.
Conni vine cu noi peste tot
Dacă m-ați întreba ce am învățat cel mai bine de când sunt tată, v-aș spune că nu există momente mici. Cele câteva minute de seară, cu cartea deschisă și cu un căpșor sprijinit de umărul meu, sunt momentele pe care le voi purta cu mine cel mai mult. Nu le trăiesc ca pe o obligație, ci ca pe o întâlnire. Și cred că și băiețelul meu le simte la fel, pentru că le cere, le așteaptă și le apără ca pe o regulă a casei.
De aceea, pe Conni o luăm cu noi peste tot. În bagaj, oricât de plin ar fi, intră mereu măcar două-trei povești, mai ales când suntem în călătorie. Ele ne ajută să păstrăm ritualul și într-o cameră de hotel sau într-o casă străină, unde totul e nou și somnul vine mai greu. Tot ele ne salvează atunci când vrem să “fugim” de orice tentație a ecranelor și a desenelor animate.
Nici pediatrii nu văd lucrurile altfel. Specialiștii Academiei Americane de Pediatrie atrag atenția că tabletele și telefoanele oferă, de cele mai multe ori, o experiență pasivă și solitară, în timp ce cartea tipărită, citită împreună, înseamnă dialog, întrebări și apropiere (AAP, 2024). Nu trebuie să fiți actori și nici să citiți fără nicio greșeală. E suficient să fiți acolo, cu totul, pentru câteva minute.
Le mulțumim din suflet celor de la Editura Casa pentru poveștile pe care reușesc să le livreze rapid și care sunt un real instrument pentru interacțiunea dintre părinți și copii. Recomand colecția “Prietena mea Conni” tuturor părinților care au copii de la 2-3 anișori până la 5-6 anișori. Iar dacă vreți să începeți din seara asta, alegeți o carte, închideți ecranele și lăsați povestea să vă adune.
