Profa de la UPG este gata să îți deschidă apetitul pentru literatura erotică. Controversată prin stilul fără perdea pe care îl expune în rândurile din “Puff”, Loredana Stoica își spune povestea într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Generația lui John.

Conferențiar universitar dr. Loredana Stoica sparge tabuuri cu volumul „Puff”, o carte erotică ce redefinește limitele iubirii și artei în literatura românească contemporană. În acest interviu exclusiv, autoarea vorbește despre cariera sa academică, curajul de a scrie despre erotism și reacțiile surprinzătoare ale cititorilor și studenților săi.

Citește și: Interviu cu Diana Apostol, antreprenoarea Urban Meeting Hub: „Cred cu tărie în puterea colaborării”

“Puff” este doar o carte erotică, dar și o explorare artistică a simțurilor, trăirilor și iubirii dincolo de convenții, scrisă de o personalitate academică solidă și de o femeie care a ales să fie sinceră în exprimare și să nu se teamă de prejudecăți. Loredana Stoica, profesor la Universitatea Petrol-Gaze din Ploiești, oferă prin acest volum o perspectivă nouă asupra erotismului ca formă de artă pură, adresată unui public emancipat.

Interviu cu Loredana Stoica, scriitoare cărții “Puff”

Loredana Stoica, spune-ne cine ești în câteva cuvinte.

Sunt conferențiar univ. dr. la departamentul de Filologie al Facultății de Litere și Științe din Universitatea Petrol-Gaze din Ploiești. Sunt absolventă a acestei universități și am avut șansa și privilegiul să rămân aici. Am un masterat în Teorie literară și doctorat în Filosofie. Predau studenților de la licență și masterat cursurile de Teoria literaturii, Estetica, Impactul presei audiovizuale asupra culturii românești, Cultura populară în societatea românească, Filosofia românească în context european.

Cum au influențat studiile tale de masterat și doctorat felul în care scrii? Ce păstrezi cu mare grijă din experiența academică?

„Profilul meu este artistic și filonul îl aveam deja. Studiile universitare, masteratul și doctoratul mi-au aprofundat și șlefuit structura, expresivitatea și sensibilitatea la un nivel de exprimare și de expresie literară și artistică ce îmi reflectă tumultul sufletesc, dar și lejeritatea discursului și claritatea gândirii.

Prima care mi-a intuit latura artistică a fost doamna învățătoare Nicolae, care m-a iubit și pe care am iubit-o până la lacrimi la propriu. Mi-a rămas în minte că urma să terminăm clasa a IV-a și simțeam că nu voi suporta despărțirea de dânsa și în timpul unei ore ne-a dat să facem o compunere, eu am început să plâng de nu mă mai opream, iar dânsa m-a luat de mână și m-a scos din clasă, m-a plimbat prin toată școala ca să mă liniștească și m-a luat în brațe și m-a asigurat că nu ne vom despărți niciodată. Ne întâlneam pe holuri cu colegi de-ai dânsei care o întrebau ce-a pățit fetița asta și le răspundea că nu a pățit nimic, e doar mai sensibilă.

Citește și: Raluca Fricosu, The Piano Lady – „Muzica este limbajul prin care îmi spun povestea și inspir generații”

Peste ani, când am vizitat-o, a scos dintr-o cutie caietele cu toate compunerile mele, pe care le păstrase o viață întreagă. Vă imaginați ce-am mai plâns atunci iarăși, amândouă. În facultate și apoi la doctorat, mai ales, am avut parte de profesori și îndrumători vizionari și generoși, care mi-au intuit înclinația spre scris, m-au văzut ca versatilă și emancipată și mi-au orientat parcursul în cariera universitară.

La doctorat l-am avut coordonator pe profesorul Ianoși, o somitate! Pe când eram studentă îl citeam la bibliografie și nu mi-aș fi imaginat vreodată că voi ajunge să îl cunosc, iar când am avut privilegiul să lucrez cu dânsul, am descoperit o latură umană extraordinară, generozitatea și emanciparea cu care mi-a oferit o libertate de exprimare foarte naturală și atunci am înțeles că valoarea oamenilor care ajung în poziții cu autoritate se confirmă prin felul în care își păstrează modestia și umanitatea.

Cred că asta păstrez din experiența academică, latura umană dincolo de catedră, claritatea exprimării și noblețea, felul în care devii model prin a fi artist în domeniul în care lucrezi, nu doar un actor care performează un rol social.

Ce anume te-a determinat să alegi catedra și cum te privesc studenții care îți citesc rândurile cărții “Puff”?

„La catedră am fost aleasă, tot așa, de colectivul în care am devenit colega celor care mi-au fost profesoare și cărora le datorez deschiderea, parcursul și susținerea în cariera universitară. Sunt multe momente emoționante de povestit, pentru că fiecare are un mentor, așa am avut și eu, pe prof. Gabriela Duda, care m-a inițiat și mi-a identificat exact specializările care mi se potrivesc.

Mediul universitar e unul aparte, cu niște coduri, tradiții și o aură de sacralitate a ceea ce predai și cum predai, așa încât să duci mai departe mentoratul, dar și să mergi pe un drum original, pentru care te lupți să aibă locul lui. Pentru că mai întâi faci drumul, apoi ai și un loc pe drum. Și a mai fost ceva. M-a fascinat filosofia. Mi s-a părut mereu cel mai sofisticat, complex, profund și tainic domeniu.

Citește și: Povestea lui Vasile Crețu, arbitru și ultramaratonist dedicat copiilor cu autism: „Alerg pentru speranță, nu pentru podium”

Și am avut, iarăși, parte, de o profesoară extraordinară în facultate, doamna Vasilescu, foarte distinsă și elegantă, care mi-a deschis orizonturi de cunoaștere pe care, apoi, așa cum spuneam, le-am aprofundat la doctorat la un nivel la care am înțeles că filosofia nu trebuie citită fără maestru, căci e foarte tentantă, seducătoare și periculoasă și că te ademenește și te năucește de nu mai știi de tine dacă nu ești puternic să știi, mai întâi, cine ești.

Am plâns uneori când am citit scrieri atât de profunde și dureroase, încât am devenit apoi puternică pentru că am aflat rostul vieții, rostul meu în lume, și faptul că sensibilitatea nu e o slăbiciune, ci o mare putere. Și că doar sufletul și iubirea sunt reale și cu ele adunăm lumina cu care devenim nemuritori.

Despre asta vorbesc și la cursuri, cu studenții mei, dezbatem subiecte mereu actuale și avem discuții foarte profunde, nu există monotonie, nici rutină, și cred că mi-am construit nișa mea de emancipare și eleganță la un nivel la care, nu știu dacă sunt neapărat un model pentru alții, dar poate că învață ceva și de la mine. Inclusiv din cartea “Puff”!

De unde a pornit impulsul de a scrie o poveste despre erotism ca formă de artă? Nu ți-a fost teamă de prejudecăți?

„Cartea aceasta vine în continuarea altora două, așa că era așteptată și necesară o continuare în sensul și contextul acesta. La lansarea primei cărți, toți cei prezenți și apoi cititorii mi-au spus că trebuie să fie neapărat o continuare și atunci am zis, ca o provocare, Ei, bine, continuarea va fi una erotică și la un nivel de profunzime mult mai adânc!

Și am scris “Puff”, care este o carte erotică și nu mi-e teamă de prejudecăți, pentru că e o carte de nișă, doar pentru cititorii emancipați. Cei care au prejudecăți, să n-o citească. Nu are rost să insistăm să facem analiza prejudecăților, de unde vin și ce anume reflectă, căci nu asta ne interesează, nici pe mine, nici pe cei care deja au citit-o sau o vor citi, ci esența acestei cărți.

Citește și: Secretele unei alimentații echilibrate: Interviu cu specialistul în nutriție Marina Ivan – VIDEO

Erotismul este o formă de artă, atins de cei doi protagoniști prin explorarea trupurilor și rafinarea simțurilor în toate fanteziile, toate formele de voluptate, pasiune, extaz, brutalitate și tandrețe într-o contopire ca o curgere unul într-altul din nevoia de a se adânci și mai profund în joaca, frumusețea, lumina cu care se simt acasă unul într-altul în inocența iubirii care anulează timpul, devenind nemuritori.

E o poveste continuată și reinventată permanent despre cum să rămâi mereu îndrăgostit fără a consuma pasiunea, ci experimentând-o mereu nouă, mereu proaspătă și exuberantă, deși cunoscută. Pentru un bărbat este mult mai dur și complicat cotidianul social și mai greu de recunoscut nevoia de sensibilitate, idealuri și povești. Mintea erotică a personajului masculin își găsește concretizarea în misterul feminității partenerei care face posibile aceste idealuri, face poveștile reale și realitatea o poveste fără sfârșit.”

Cum vezi granița dintre erotism, artă și vulgaritate?

„În «Puff», care este o carte erotică și despre iubire, pasiunea carnală devine tot mai inocentă prin explorarea infinitelor posibilități de role-play erotic, fantezii și ludic ce fac erotismul artă. Într-o contopire atât de puternică și profundă, instinctele se păstrează primitive, crude, genuine și totodată rafinate în recunoașterea iubirii ca o amprentă, erotismul ca joc și joacă într-un puff desfăcut de tabuuri, inhibiții, false pudori, iar limbajul necenzurat, dar nu vulgar, este intim și natural ca unirea protagoniștilor în toate formele extazului, freneziei, inocenței ca o poveste.”

Care este cea mai mare frică pe care o are un autor atunci când își publică scrierile?

„Nu știu alții cum sunt, eu pot spune doar despre mine că, odată ce am lansat scrierea spre publicare, am avut încrederea și convingerea că va ajunge exact la editura potrivită și la publicul potrivit.

Și așa a și fost, pentru că am avut de la început susținerea deschisă, emancipată și profesionistă a editorului Radu Prodan, care m-a ajutat foarte mult și în organizarea unei lansări fabuloase și spectaculoase, la care atmosfera a fost ca de poveste, cu publicul antrenat în discuții așa de incitante, că n-am mai fi plecat în seara aia, așa a fost de captivant și emoționant.”

În contextul erei tehnologizate în care cu toții trăim și în care totul se consumă în grabă, care ar putea fi rețeta pentru a menține flacăra iubirii pe termen lung?

„Iubirea nu are termen de valabilitate sau contractual, deci nu poate fi pe termen scurt sau lung, căci «iubirea» cuprinsă în și între niște termeni e deja desacralizată, devine o instituție condiționată de norme, rigori, reguli, iar iubirea nu cunoaște nicio regulă, e în afara oricăror condiționări. Iubirea nu se consumă, ci se potențează, se rafinează, se sublimează. N-ai cum să te saturi, căci te alimentezi unul dintr-altul când ai atins profunzimea, și cunoașterea nu se termină, n-ai cum să te plictisești de tine, pentru că în cel pe care-l iubești ești tu, deci n-ai cum să te plictisești de el. Iubirea se simte și se face, nu se gândește.

E o recunoaștere, o amprentă pe care o purtăm în noi și care se revelează dintr-odată atunci când îl recunoști pe cel predestinat, dar, într-adevăr, apoi e o luptă nu chinuitoare, ci o luptă pentru fericire în tot ce urmează, ca un secret în intimitatea protejată de orice intruziune, pentru ca timpul și spațiul, oricum relative, să nu afecteze esența iubirii. Iar iubirea anulează timpul și spațiul și e pe viu, deci e normalitatea și nebunia totodată, așadar tehnologia n-are nicio treabă cu iubirea.”

Există iubire sau este doar un fabricat care ne ține pe toți în viață?

„În afară de iubire, restul e doar restul și e vulgar, în sensul de vulg, comun, obișnuit, frivol și nesemnificativ, meschin, mărunt, doar resturi materiale. Și nu doar că ne ține în viață, ca și cum am supraviețui, ci doar cu ea, prin ea și în ea trăim și doar iubind devenim nemuritori. Lumea materială e doar o oglindă care ne reflectă grijile cotidiene ce ne consumă în preocupări superficiale și ne îndepărtează de esența reală. Contează doar pentru cine îți bate inima și inima cui bate pentru tine.”

Ce reprezintă pentru tine “Puff” și la ce anume să se aștepte cititorii?

„«Puff» este o carte de suflet prelungit în expresia și expresivitatea trupului și a minții. Cititorii să se aștepte la o continuare!

Dat fiind că textul din “Puff” conține cuvinte ce pot fi considerate a fi vulgare, consideri că acest aspect ți-ar putea afecta imaginea de profesor în cadrul universității în care predai?

„Predau literatură și scriu literatură și sunt un exemplu concret și încă în viață, de profesor care nu doar predă dogmatic și rigid sau ipocrit scriitori cu un anumit tip de abordare (vezi, la noi, Geo Bogza, Emil Brumaru, dar și unii clasici, iar Bukowski și Wilde sunt la modă, nu?!)

Adică ar fi o ipocrizie să predai cu lejeritate, dar când apare cineva concret, care are curajul să abordeze subiecte care nici n-ar trebui să fie considerate tabu pentru cititorii cu profunzimea, cultura și emanciparea deschisă, hai să-l considerăm paria și să-l criticăm. Atunci, să se interzică o mare parte din scriitorii pe care îi predăm noi, cum ar fi? Sper să nu am soarta de recunoaștere post-mortem, hahaha! (dar eu oricum nu cred în moarte, e și asta altă discuție).

Citește și: Povestea tenorului Mihai Iancu, tânărul ploieștean care a transformat întâlnirea cu muzica în Intermezzo Academy

Oricum, am încrederea și serenitatea că va fi înțeles ca un demers de normalitate cartea asta, nu trebuie să le placă tuturor, dar în asta constă superioritatea celor înțelepți și a elitelor culturale, că nu distrugi ceva ce nu îți place, așa cum au făcut masele manevrate de regimurile opresive în istoria omenirii, ci lași să fie cunoscut și să se bucure cei cărora le place. Iar eu am convingerea că preferințele cititorilor, implicit ale studenților, vor fi receptate.

Și să știi că sunt colegi care mi-au citit cărțile și care m-au felicitat pentru subiecte și stil, iar una dintre colege m-a emoționat foarte tare când mi-a spus că vrea să citească studenților la curs un fragment dintr-o carte de-a mea și că mă consideră printre scriitorii contemporani. Și asta înseamnă ceva, nu-i așa?!”

Care crezi că sunt cele mai mari prejudecăți din jurul literaturii erotice de la noi?

„Faptul că poate fi considerat vulgar sau pornografic sau tabu un subiect despre care nu se vorbește sau nu se face din frica de a nu mai fi respectat. Dar, tot ce ne dorim se află dincolo de frică, iar iubirea nu are nicio treabă cu respectul și în iubire totul e permis. Și cred că mai e o prejudecată legată de faptul că o femeie nu are voie să scrie așa, de parcă nu de la noi pornesc magia și dorința puse în forme pe care tot noi le putem duce înspre artistic?!”

Ce reacții ai primit de la cititori sau critici? Te-a surprins ceva în mod deosebit?

„Să știi că primesc mesaje și poze de la cititori și descopăr pe unde au ajuns cărțile mele și mă emoționează de fiecare dată gestul ăsta, pentru că simt bucuria lor de a-mi arăta că îmi citesc cartea și îmi spun că am avut curaj să scriu despre subiecte și situații în care și ei se regăsesc, sau nu au avut curaj să le recunoască sau pe care le descoperă și îmi mulțumesc că învață ceva de acolo. Sunt studenți care vin cu cartea să le dau un autograf.

Am avut surpriza, când m-am dus la o oră, să găsesc toată grupa de studenți cu cărțile pe mese, toți cumpăraseră cărțile din librărie și mă așteptau să le dau autograf. E cineva care își sublinia paragrafe, scria notițe și venea cu cartea să mă întrebe Aici ce-ai vrut să zici? Că vreau să văd dacă e ce am înțeles eu.

Mai multă lume mi-a spus că am ceva din stilul lui Bukowski la feminin. Și să știi că am avut surpriza să mă recunoască lumea, în diverse contexte, să mi se spună Eu te știu, ai scris o carte super tare, am văzut la o prietenă și am luat-o și eu. Și m-a emoționat foarte tare când mi-a spus cineva din lumea literară Mi-aș fi dorit să fi scris eu cartea asta! Aaa, și ceva funny: începe să mă întrebe lumea Ce faci, Puff?”

Titlul “Puff” este pură beletristică sau are anumite rădăcini ce pot fi regăsite și din viața ta?

„Titlul este și metaforic și concret: iubirea se face și se ține în puff! Ei bine, știm cu toții, autorul nu-și devoalează niciodată secretul creației, ăsta e farmecul și misterul, să facă povestea reală și realitatea o poveste, nu-i așa?!”

Este “Puff” locul unde ți-ai ascuns trăirile și le-ai împachetat într-o formulă beletristică?

„Nu le-am ascuns, doar le-am scos la lumină.”

Ce ți s-a părut cel mai greu: să construiești povestea sau să lași să iasă la lumină subiectul acesta considerat tabu?

L S: Nu mi s-a părut nimic greu. Am scris cartea asta dintr-o suflare, cu stiloul și cu pixul, pe caiet, în niște nopți și zile în care simțeam că nu am aer dacă nu fac asta cât mai repede.

Dacă ar fi să dai un sfat cuiva care vrea să scrie despre erotism, cum crezi că poate păstra arta și nu doar descrierea explicită?

„Nu sunt în măsură să dau sfaturi altora. Doar las cartea să curgă, să își trăiască viața. Adică să devină nemuritoare. Erotismul devine artă doar în intimitatea profundă în iubire, iar iubirea găsește mereu nuanțe prin care să se exprime așa de inspirat încât e naturală și nici nu are pretenția că a ajuns la nivel artistic, doar se vede și se simte strălucirea și lumina.”

Cartea „Puff” scrisă de Loredana Stoica se găsește pe: Cărturești, Libris și BookNation.

Citește și: Suntem doar pe telefoane! Lansare de carte la Ploiești cu doar 10 oameni. Irina Lete, “Luna Albă”