Vasile Crețu, arbitru în lotul național de fotbal, maistru militar și ultramaratonist din Prahova, povestește cum transformă performanța sportivă în acțiuni caritabile pentru copiii cu autism, dezvăluind motivația, disciplina și valorile care l-au adus în centrul unei comunități inspirate de fapte bune și solidaritate. Interviul are loc înaintea ultramaratonului caritabil organizat în perioada 13-14 septembrie 2025, un eveniment ce promite să aducă speranță prin fiecare kilometru alergat.
În perioada 13-14 septembrie, Vasile Crețu, maistru militar în aviație, arbitru național de fotbal și ultramaratonist din Cocorăștii Colț, Prahova, va alerga pentru o cauză caritabilă. Întrebările acestui interviu dezvăluie omul din spatele uniformei și motivația reală ce îl face să transforme fiecare kilometru parcurs în speranță pentru copiii cu autism. Generația lui John vă prezintă un dialog inspirațional despre muncă, disciplină și puterea gesturilor mici de a schimba destine.
Citește și: Autism Virtual, diagnostic pentru expunerea excesivă la ecrane: “E nevoie de minim 1 an de terapie pentru rezultate”
Perseverența și empatia definesc traseul lui Vasile, care vede sportul nu doar ca pe o competiție, ci ca pe un prilej de a aduce bine în comunitate. Fiecare antrenament, fiecare cursă și fiecare donație se transformă într-un sprijin concret pentru copii și familiile lor, arătând că responsabilitatea socială poate înflori din pasiuni personale.
Interviu cu Vasile Crețu, ultramaratonistul copiilor cu autism
Cine este omul din spatele uniformei și al fluierului de arbitru?
“În spatele uniformei militare și al fluierului de arbitru este un tânăr simplu din Cocorăștii Colț, județul Prahova, care crede în muncă, disciplină și fapte bune. Sunt un om care și-a găsit identitatea prin sport, prin muncă în echipă și prin dorința de a lăsa ceva bun în urmă.”
Cum ai descoperit pasiunea pentru sport și ce te-a îndreptat mai întâi către arbitraj, iar apoi către ultramaraton?
“Sportul a fost mereu parte din mine. Fotbalul m-a atras de mic, iar arbitrajul a fost puntea prin care am rămas aproape de acest fenomen, dar și prin care am învățat să iau decizii rapide și corecte. Ulterior, ultramaratonul a venit ca o provocare personală, o dorință de a-mi testa limitele și de a transforma fiecare kilometru într-un gest de bine.”
Ce înseamnă pentru tine să fii arbitru în lotul național de fotbal și cum te ajută această experiență în viața de zi cu zi?
“Este o onoare și o responsabilitate uriașă. Arbitrajul m-a învățat să fiu echilibrat, să îmi asum deciziile și să fiu corect indiferent de presiune. În viața de zi cu zi mă ajută să păstrez aceeași verticalitate și să privesc fiecare situație cu obiectivitate.”
Ești și maistru militar în aviație. Cum reușești să îmbini cariera militară cu pasiunea pentru sport și voluntariat?
“Militarul și sportivul din mine se completează reciproc. Armata mi-a dat disciplina, iar sportul mi-a oferit rezistență și echilibru. Voluntariatul este modul meu de a arăta recunoștință pentru comunitate, pentru oamenii care au nevoie de susținere.”
În 24 de ore ai reușit să parcurgi 183 km. Cum te-ai pregătit pentru o asemenea performanță și ce te-a motivat să nu renunți în momentele critice?
“Pregătirea a însemnat luni întregi de antrenamente, disciplină alimentară și mentală. În momentele grele m-am gândit la copiii pentru care alerg, la familiile lor și la oamenii care au încredere în mine. Nu alerg pentru un podium, ci pentru a aduce speranță.”
Mulți aleargă pentru glorie personală, tu alegi să alergi pentru cauze caritabile. De unde vine această dorință de a-i ajuta pe ceilalți, în special pe copiii cu autism?
“Din convingerea că fiecare dintre noi are o datorie morală să lase ceva bun în urmă. Copiii cu autism și persoanele cu dizabilități sunt dovada vie că nu toți avem șanse egale, dar fiecare dintre noi poate echilibra balanța cu un gest mic.”
Cum a fost experiența de anul trecut, când ai reușit să strângi 25.800 lei pentru această cauză?
“A fost o emoție greu de descris. Să vezi cum fiecare kilometru alergat se transformă într-un ajutor real pentru copii îți dă puterea să mergi mai departe. M-a responsabilizat și mai mult.”
Spui că anul acesta îți dorești ca fiecare prieten să doneze măcar 10 lei. De ce crezi că și un gest mic poate avea un impact uriaș?
“Pentru că 10 lei poate nu înseamnă mult pentru noi, dar pentru un copil poate însemna un pas spre recuperare, o oră de terapie sau un zâmbet. Dacă fiecare ar face un mic gest, am construi împreună o mare schimbare.”
Care a fost cea mai emoționantă reacție pe care ai primit-o de la un copil sau o familie care a beneficiat de ajutor în urma acestor ultramaratoane?
“Un copil m-a îmbrățișat după o cursă și mi-a spus doar atât: «Mulțumesc că alergi pentru mine». N-am nevoie de medalii, acel moment a fost cea mai mare răsplată.”
La nivel personal, ce înseamnă disciplina și ce rol joacă aceasta în viața ta ca arbitru, militar și sportiv de anduranță?
“Disciplina este cheia tuturor lucrurilor pe care le fac. Ea mă ține pe linia de plutire, îmi dă rigoare și îmi oferă puterea de a duce la capăt fiecare obiectiv.”
Cum îți găsești echilibrul între antrenamentele solicitante, viața profesională și implicarea în campanii caritabile?
“E vorba de prioritizare și sacrificiu. Renunț la confort, la timp liber, dar știu că fiecare alegere își are rostul ei. Când pui suflet, găsești mereu echilibru.”
Care sunt obiectivele tale pe termen lung, atât în sport, cât și în sprijinirea comunității?
“În sport îmi doresc să trec de 200 km în 24 de ore și să cresc pas cu pas. În sprijinirea comunității, vreau să construiesc un mecanism prin care oamenii să fie încurajați să ajute constant, nu doar ocazional.”
Dacă ar fi să transmiți un mesaj către tinerii care își caută modele astăzi, care ar fi acela?
“Le-aș spune să creadă în ei, să muncească și să nu caute scurtături. Modelele reale nu sunt pe rețelele sociale, ci în faptele și sacrificiile de zi cu zi.”
În final, cum poate oricine să se alăture cauzei tale și să contribuie la ultramaratonul din 13-14 septembrie?
“Oricine poate dona echivalentul unui kilometru – 10 lei. Fiecare gest contează. Împreună putem transforma alergarea mea într-o șansă reală pentru copii. Tot ce trebuie să faci este să crezi că binele se construiește pas cu pas.”
Donațiile se pot face în cadrul ultramaratonului Autism 24h, aici.
