Cu cât stai mai mult într-un loc, cu atât poți crede mai tare că întreaga lume funcționează la fel. Total greșit! Suntem fragmentați și trăim în mici bucle de realitate. Uneori realitățile ni se intersectează: un Covid, un Elon Musk, un meteorit sau o Bianca Censori la Premiile Grammy 2025. Alteori trăim în gunoaie, noi, ploieștenii.
Nu e nimic SF în ceea ce vă scriu. Sunt lucruri reale, ușor de testat. Mergeți câteva zile într-o altă țară, eventual una care are un fus orar cu 3-4 ore diferență și ceva grade în plus.
Începând cu răsăritul soarelui și felul în care se aplică legile, nimic nu se potrivește. Acasă e acasă pentru că știi la ce să te aștepți, însă dacă începi să călătorești poți vedea că trăim în lumi diferite. Dorul de casă poate apărea și dintr-o dependență față de confort.
Am o teorie prin care cred că la fiecare 100 de km oamenii sunt diferiți. Mergeți la 5000 de km și vedeți ce diferențe sunt!
Cât de departe poți ajunge dacă trăiești în Ploiești?
Dacă trăiești în Ploiești și visezi să ajungi departe, atât la propriu, cât și la figurat, e posibil să te blochezi în invazia gunoaielor de zilele acestea. Poate părea un lucru mărunt, însă, în Piramida lui Maslow, piramidă de care sunt sigur că ați auzit/ citit, nevoile fiziologice stau la baza piramidei.
La cât de mizerabil arată Ploieștiul zilele astea, n-ai cum să spui că mediul în care trăiești poate fi unul propice pentru evoluție. Așadar, nu îți trebuie multe momente de gândire, ci îți poți da seama rapid că suntem blocați în munții de gunoaie care au apărut în Ploiești.
Suntem blocați la baza piramidei, suntem blocați în nevoile fiziologice și nu avem cum să ne gândim la evoluția noastră personală sau la evoluția orașului.
