În lumea agitată de astăzi, unde echilibrul între viața profesională și cea personală pare adesea un ideal de neatins, Cristina Geană, specialist în cadrul Beautiful Mind Ploiești, ne oferă o perspectivă sinceră și motivațională asupra provocărilor și lecțiilor învățate ca mamă a doi copii.
Ca psiholog și mamă a doi copii, Cristina Geană a descoperit că teoria și practica parentingului sunt adesea două lumi diferite.
Citește și: “Agitația celui mic ar putea fi din cauza telefonului”. Ce spune Cristina Geană, psiholog la Beautiful Mind
Acest articol este o incursiune sinceră în experiențele ei personale, oferind o perspectivă unică asupra modului în care maternitatea poate transforma nu doar viața personală, ci și cea profesională. De la momentele de bucurie pură până la cele de frustrare intensă, Cristina invită cititorii să descopere lecțiile valoroase pe care le-a învățat în dubla sa călătorie de mamă și profesionist.
„Ce am învățat eu ca mamă de doi?”, un text de Cristina Geană
„O întrebare care, pe cât de simplă pare, pe atât de complex își are răspunsul. Sau răspunsurile. Copiii mei au început să mă învețe lucruri încă dinainte de a se naște. Atunci când ai certitudinea că ai două inimi, întregul univers se schimbă. Brusc nu mai e vorba doar despre tine, ci despre voi. Cu atât mai mare este provocarea atunci când viitoarea mamă este extrem de prinsă în tot ce înseamnă profesie.
Parcă haosul în care funcționai nu ți se mai potrivește; unele senzații pe care le controlai destul de bine, brusc preiau controlul asupra ta. Dar le accepți cu seninătate și știi că nu mai este doar despre tine; nu mai ești singură.
Citește și: Sunt copii care au access la TV încă de la naștere: ”Televizorul a fost mereu pornit”. Ce e de făcut?
Recunosc, am încercat să-mi mențin ritmul de lucru și după venirea primului copil. Cât de greu putea să fie să faci un raport psihologic cu copilul în brațe? Am aflat curând că era foarte greu, deseori imposibil!
Am foarte clar în minte imaginea cu primul băiat în brațe: eu încercam să scriu la laptop… și încerca și el. Când nu îmi apăsa pe taste, căuta în sertar, în suportul de pixuri de pe birou.
Am învățat că prioritățile se pot schimba în funcție de situație
Aș putea să spun că am învățat repede prima lecție, dar recunosc că nu atât de repede pe cât ar fi fost de dorit: să prioritizez. Și mai ales să accept că prioritățile se pot schimba în funcție de situație. Au fost perioade când era foarte important să pot participa la un curs. Era important pentru mine nu atât cursul, cât faptul de a-mi păstra impresia că nu se duce de râpă cariera mea, care pentru o femeie ca mine este extrem de importantă.
Din fericire, am parte de o familie care mi-a înțeles mereu nevoile. A trecut destul timp până când am învățat să separ lucrurile: prima schimbare majoră a fost să mă despart de numărul meu de telefon și de telefonul afacerii. El rămâne la centru, eu merg fără el la copii. Partea bună este că băiețelul mai mic a venit când aceste lucruri erau așezate din punctul acesta de vedere.
Răbdarea este o resursă limitată
Încă o lecție pe care am învățat-o, mai precis pe care am acceptat-o, este că răbdarea, deși atât de râvnită de toți părinții, nu este nelimitată. Sunt momente când oboseala, acumularea stresului și responsabilităților își spun cuvântul. Este normal să avem limite și este important să ni le recunoaștem și, evident, să facem eforturi să gestionăm momentele în care simțim că nu mai putem. Asta nu ne face să fim părinți răi și nu înseamnă că îi iubim mai puțin.
Trebuie să învățăm să cerem ajutorul ca să ne putem lua câteva minute de liniște atunci când simțim că a venit momentul. Dacă se întâmplă – și de regulă se întâmplă – să ridicăm tonul, este important ca apoi să avem o discuție cu copilul pe tema a ceea ce tocmai s-a întâmplat și să îi punctăm că nu a fost vina lui.
Întotdeauna când se întâmplă ceva, trebuie să nu uităm să le explicăm că nu se întâmplă din vina lor. Astfel le oferim o lecție copiilor despre asumarea faptelor noastre și reconciliere.”
