Alina Gordilă, absolventă a Colegiului Național „Mihai Viteazul” din Ploiești, a obținut media 10 la toate materiile, în cei patru ani de liceu. Performanța acesteia o transformă într-un exemplu de excelență pentru tinerii din România și Republica Moldova. Interviu integral.
Alina Gordilă demonstrează că perseverența și performanța nu cunosc granițe. Originară din Bălți, Republica Moldova, Alina s-a mutat la 15 ani în România și a urmat Colegiul Național „Mihai Viteazul” din Ploiești, unde a obținut media 10 la toate materiile, în fiecare dintre cei patru ani de liceu.
Citește și: Povestea unui taximetrist din Ploiești: “Era noapte, soția n-avea lapte pentru bebe, iar eu eram la păcănele”
Pasiunea pentru științe, dorința de autodepășire și echilibrul dintre studiu și viața personală au transformat-o într-un adevărat model pentru tânăra generație.
Interviu cu Alina Gordilă, eleva cu media 10 la toate materiile în cei patru ani de liceu
Visul Alinei este să devină medic și să inspire, la rândul ei, următoarele generații. Într-un interviu sincer, aceasta vorbește despre provocările adaptării, sacrificiile făcute și motivația care o conduce către reușita școlară.
Ai cel mult 30 de secunde să te prezinți în fața unui auditoriu de care depinde succesul tău. Ce spui despre tine?

Bună ziua! Sunt Alina, o fire puternică, perseverentă, dornică să găsească soluții provocărilor ce îi apar. Gândesc critic, dar am și o latură creativă, ce mă ajută să fac lucrurile mereu diferit, într-un mod special. Consider că viața este un continuu proces de învățare, iar fiecare experiență, succes sau eșec reprezintă o oportunitate de dezvoltare personală și profesională.
Aveai doar 15 ani când te-ai mutat cu fratele tău din Republica Moldova în România, implicit în Ploiești. Cum ai perceput acest nou început?
Inițial, a fost greu, pentru că dorul de familie era mistuitor, dar, treptat, m-am adaptat. Fără îndoială, susținerea și suportul din partea fratelui și cumnatei au jucat un rol deosebit, întrucât prezența lor mi-a marcat adolescența. Într-o oarecare măsură, a fost ciudat la început, deoarece trebuia să iau totul de la zero, să leg noi prietenii, să descopăr orașul și să mă integrez în noua școală.
La ce a trebuit să renunți pentru a obține 10 pe linie?
Sinceră să fiu, această performanță nu a fost un ideal la care am tins odată cu începerea liceului, deoarece eu mereu am învățat pentru mine și pentru lărgirea orizontului meu cultural. Aș fi ipocrită dacă aș afirma că nu mi-am trăit adolescența și că am renunțat la multe pentru atingerea acestei performanțe. Totul a venit natural, datorită pasiunii nestăvilite pentru științe (profilul ales fiind un avantaj, dat fiind faptul că se concetrează pe materiile reale).
Citește și: Secretele unei alimentații echilibrate: Interviu cu specialistul în nutriție Marina Ivan – VIDEO
În fiecare disciplină vedeam oportunitatea de a învăța ceva nou și siguranța că mă va ajuta să mă dezvolt multilateral. La fel de importante sunt organizarea și folosirea unei tehnici de învățare adaptate pentru fiecare persoană. Eu mi-am creat un sistem după care m-am ghidat de-a lungul liceului și am economisit timp, pentru a mă ocupa și de altceva.
Consideri că performanța școlară reușește să cântărească suficient în drumul spre succesul profesional?

Performanța școlară poate constitui un punct de plecare important în drumul spre succesul profesional, dar rareori este suficientă de una singură.
Din punctul meu de vedere, aceasta te ajută să-ți dezvolți anumite competențe imperios necesare pentru atingerea idealului profesional, cum ar fi buna organizare. Performanța școlară poate deschide uși – mai ales în etapele inițiale – dar nu garantează succesul. Este, mai degrabă, o piesă dintr-un puzzle mult mai complex.
Ești mulțumită de ceea ce ți-a oferit România până în prezent?
România oferă nenumărate oportunități; aș putea spune că este o poartă către valorile și standardele occidentale. Facilitățile de care beneficiez sunt variate – de la liceul pe care îl frecventez până la sprijinul oferit în procesul de admitere – toate contribuie la construirea unui parcurs academic orientat spre excelență și rigoare.
Cu toate acestea, îmi permit să afirm că cel mai de preț lucru pe care mi l-a oferit această țară sunt oamenii și conexiunile pe care le-am legat cu aceștia. De cele mai multe ori, nu spațiul, ci omul care îl însuflețește definește energia și trăirea unui loc. Sunt recunoscătoare pentru prezența lor în parcursul meu formativ și pentru sprijinul acordat, mai ales având în vedere că proveneam dintr-o țară străină.
Ce părere ai despre tinerii din ziua de astăzi? Cum anume pot fi aceștia motivați să aibă rezultate școlare bune?

Consider că elevii din ziua de azi trăiesc mai asumat și sunt mai dornici de autoperfecționare. Desigur, fiecare generație va fi întotdeauna împărțită între cei care aspiră la excelență și cei care aleg alte valori reprezentative. Mă bucur să văd oameni care încearcă, progresează și simt permanent nevoia de consolidare a achizițiilor intelectuale.
Mai mult decât atât, cred cu tărie că există și alte trăsături identitare care definesc comunitatea elevilor din România: nevoia de a face alegeri responsabile, puterea de a se maturiza emoțional și deschiderea constantă spre nou și spre inovație.
Citește și: Credeam că știu să gătesc, apoi am intrat în bucătăria lui Chef Mehrzad. Un articol cu și despre bucătăria iraniană – FOTO/ VIDEO
Rezultatele se vor reflecta întotdeauna în pasiunile și aspirațiile lor de viitor. Eu le-aș transmite să aibă încredere în ei înșiși. Uneori, tocmai atunci când toate circumstanțele par nefavorabile, merită cel mai mult să lupți. Îndrăzniți să visați! Nimeni nu vă va condamna pentru asta. Iar dacă o vor face, fiți împăcați cu gândul că ei, poate, nu au îndrăznit niciodată.
Care este cea mai mare dorință pe care o ai și care îți dă sens în viață?
Cea mai mare dorință a mea este să devin medicul în care pacienții găsesc încredere, pentru că nu este ușor să o câștigi, iar medicina este, în primul rând, despre oameni, nu despre știință. Totodată, vreau să ajung cadru universitar, deoarece îmi place să împărtășesc informația pe care o dețin și să inspir oamenii. Vreau să fiu schimbarea pe care vreau să o văd în lume!
Dar cea mai mare frică?
Sinceră să fiu, îmi este frică că nu-mi voi putea atinge idealul profesional, deoarece sunt o fire perfecționistă și greu sunt satisfăcută de ceva. Sunt conștientă că mă așteaptă un drum sinuos, ce va necesita un efort sisific, dar nu voi renunța niciodată la aspirațiile mele și voi face tot ce-mi stă în putință să le realizez.
Ce părere ai despre noul președinte al României, Nicușor Dan?
Aș dori să evit un răspuns concret la această întrebare. Totuși, nu pot să-mi ascund susținerea față de tot ce înseamnă valori pro-occidentale și pro-UE. Îmi doresc mult ca țara mea natală să fie mai bine integrată în acest context politic și cultural, deoarece merităm asta! Sunt sigură că doar o Românie onestă poate prezenta credibilitate și stabilitate într-o lume în schimbare.
Cui îi mulțumești cel mai mult pentru cine ești astăzi?
Indubitabil, familia a stat la temelia formării personalității mele. Fiecare membru a contribuit considerabil și mi-a oferit lecții veritabile, care m-au ajutat de-a lungul vieții și sigur îmi vor fi de folos în viitor. Pe această cale, țin să le mulțumesc părinților, fratelui meu și cumnatei mele pentru dăruirea lor și impactul pe care l-au avut asupra mea.
La final, lasă un mesaj pentru cititorii “Generația lui John”.
Nu încetați să învățați! Îndrăzniți să visați! Fiți schimbarea pe care vreți să o vedeți în lume!







