Vineri, 26 iunie, de la ora 17:00, romanul “Sub Podu’ Înalt” scris de Mihai Sandu se lansează la Ploiești, în Sala Unirii a Palatului Culturii, la Biblioteca Județeană “Nicolae Iorga”. În aceeași seară, Editura Tritonic aduce în fața cititorilor și “Moștenitorii tronului Assert”, semnat de ploieșteanca Teodora Matei și de Lucian-Dragoș Bogdan. Două cărți, două lumi, un singur eveniment despre memorie, imaginație și felul în care poveștile ne țin laolaltă. Am stat de vorbă cu autorul “Sub Podu’ Înalt” despre întoarcerea acasă a cărții lui.
Există un moment, spune Mihai Sandu, autorul romanului “Sub Podu’ Înalt”, în care copilăria rămâne atât de departe în urmă încât abia atunci o pierdem cu adevărat.
“Pentru toți vine o zi în care copilăria rămâne atât de mult în spate, încât ajungem să înțelegem pentru prima oară, cu adevărat, că s-a dus”, mărturisește el. Și tot atunci, adaugă, ni se face dor de ea cum nu ni s-a mai făcut niciodată.
Citește și: Interviu cu Mihai Sandu, autorul cărții “Cortina Somnului. Oameni și tenebre”
De acolo a pornit cartea care vineri vine acasă, la Ploiești. Nu dintr-un proiect literar, ci dintr-o conștientizare bruscă a faptului că timpul nu se mai întoarce și dintr-o nevoie aproape fizică de a-și lua rămas-bun de la copilărie. Sau, cum o spune chiar el, de a se asigura că ea a existat, că a fost a noastră și că nu avem voie să o uităm.
Ploieștiul anilor ’90 și România tranziției, văzute de la marginea orașului
Pentru autor, “Sub Podu’ Înalt” este înainte de toate o poveste despre Ploieștiul anilor ’90 și de la începutul anilor 2000. Despre un cartier de la periferia orașului, despre blocuri, șine de tren, fabrici, prietenii, jocuri, frici și lucruri pe care copiii de atunci nu le pricepeau pe deplin.
Dar, dincolo de cartier, romanul vorbește despre România tranziției, despre o vreme în care speranța și mizeria, libertatea și neputința, joaca și tragedia stăteau uneori la câțiva metri una de cealaltă.
Citește și: Doi tineri, un food truck și pofta de burgeri. Povestea Fumos Smash Burger de la Sala Sporturilor Ploiești
Întoarcerea în acel loc a fost, pentru el, și o despărțire. “M-am întors pentru ultima oară acolo, pe tărâmul fanteziilor sărate, și nu am știut că fusese cea de pe urmă dată”, povestește autorul. A călcat prin colbul familiar și a lăsat în el o urmă pe care a simțit-o nelalocul ei: în praful unde încăpeau cândva vise de copil cu nemiluita, o simplă urmă de adult nu mai are unde să existe.
Așa s-a născut, în mintea lui, ideea că această carte e mai mult decât o carte. “Romanul acesta nu a vrut să fie doar o carte, ci și o formă de testament”, spune el.
Un testament personal, dar și colectiv, al unei Românii trecute care, în lectura autorului, ne cere să nu o uităm și se agață de noi cu toate puterile, ca să nu lăsăm trecutul să se întoarcă.
O carte și pentru copiii care nu au mai apucat să crească
Există în roman și o altă formă de memorie, una pe care autorul ține să o sublinieze. Nu doar amintirea celor care au crescut, au plecat mai departe și astăzi se pot întoarce cu nostalgie spre anii aceia, ci și memoria celor care nu au mai avut această șansă.
În paginile cărții apar copii: cei ca el, care s-au bucurat de gusturile puternice, bogate, uneori aproape sălbatice ale copilăriei, dar și cei care s-au pierdut pe parcurs.
Citește și: Interviu cu Diana Apostol, antreprenoarea Urban Meeting Hub: “Cred cu tărie în puterea colaborării”
“Copiii care au murit din cauza bolilor specifice vremii, a igienei precare, a condițiilor de spitalizare dezastruoase, a ghinionului de a se fi născut într-o familie sau într-un mediu cu prea puține șanse”, enumeră autorul.
Pentru ei, spune, este “Sub Podu’ Înalt” în aceeași măsură în care este pentru el, pentru generația lui și pentru oricine va intra, odată cu paginile, în acea lume de la marginea orașului. Unii o vor recunoaște imediat; alții o vor descoperi ca pe o fotografie veche a Românei recente.
Două cărți surori la Palatul Culturii: memoria recentă și basmul reinventat
Lansarea de vineri reunește două volume foarte diferite apărute la Editura Tritonic. Alături de “Sub Podu’ Înalt” vine “Moștenitorii tronului Assert”, semnat de ploieșteanca Teodora Matei și de Lucian-Dragoș Bogdan.
Două lumi construite altfel, dar unite, observă autorul, de aceeași bucurie a poveștii și de aceeași nevoie de a ne agăța, uneori, de lumi imaginare sau rememorate atunci când realitatea devine prea grea.
Faptul că timpul le-a făcut surori anul acesta nu i se pare întâmplător: abia când privim lumile din spate sau pe cele din imaginație ne conștientizăm, mai direct, propria lume și, speră el, ajungem să o prețuim mai mult.
“Moștenitorii tronului Assert”, romanul prietenilor săi Teodora și Lucian, propune o incursiune într-un univers aparte: un basm purtat într-o lume rămasă undeva în secolele XVIII–XIX, în epoca motorului cu aburi, a dirijabilelor și a costumațiilor victoriene.
Citește și: Timișoara spune pe bune ce se întâmplă în școlile din România: “Materia ar trebui adaptată nevoilor noastre”
Este o carte ca o călătorie în sine, în care imaginația, aventura și ecourile lumii industriale se împletesc într-o poveste cu miză, tensiune și personaje prinse între datorie, destin și alegerile care le pot schimba lumea.
Dacă “Sub Podu’ Înalt” întoarce privirea spre memoria recentă și spre copilăria trăită într-o Românie în tranziție, “Moștenitorii tronului Assert” deschide o poartă spre o lume alternativă, o evadare a imaginației și a basmului rescris în cheie modernă.
Prezența Teodorei Matei, autoare ploieșteancă deja cunoscută cititorilor de fantasy și science-fiction, adaugă evenimentului o dimensiune literară complementară și transformă lansarea într-o întâlnire între două feluri de a spune povești: unul care recuperează lumea din urmă, altul care inventează lumi noi.
Întâlnirea are loc vineri, 26 iunie, de la ora 17:00, la Biblioteca Județeană “Nicolae Iorga” din Ploiești, în Sala Unirii a Palatului Culturii
Alături de autori vor fi Silvian Apollo, Bogdan Hrib și Rebeca Cojocaru, într-un eveniment Tritonic despre literatură, memorie, imaginație și felul în care cărțile duc mai departe lumile care ne-au format.
Iar autorul “Sub Podu’ Înalt” încheie cu gândul care i-a ghidat scrisul: lumea noastră a fost clădită și din cărți, din povești spuse mai departe, din amintiri salvate și din întrebări puse prea târziu. “În clipa în care vom uita asta, mă tem că lumea va începe să se răcească”, spune acesta.
