UPDATE: M-a sunat Ionuț Urzeală și mi-a comunicat faptul că nu se mai numește CSJ Prahova, ci CS alPHa Prahova.
Scriu acest text după ce am citit o postare pe Facebook-ul lui Ionuț Urzeală, directorul CSJ Prahova, omul care reprezintă sportul la nivel județean. Acesta mi-a ridicat mingea la fileu abordând subiectul scutirilor medicale la educație sportivă. Jocul continuă în următoarele rânduri. Așadar, atât pentru cititori, cât și pentru domnul Urzeală, povestesc aici câteva motive pentru care și eu am ales în liceu să fiu scutit la ora de educație sportivă.
Încă de când am intrat la liceu am înțeles faptul că ora de sport (educație fizică) e un soi de bau-bau pentru mine. Aveam un profesor de sport care spunea tot timpul că sportul e la fel de important precum matematica. Cum eu eram aerian și nu înțelegeam nimic la matematică, m-am speriat și am vrut să-mi iau scutire medicală.
Citește și: O zi alături de eroii de la școala alternativă Altus 21 din Ploiești
Pentru a obține o scutire medicală de la educație fizică aveam de făcut mai mulți pași. Medicul de familie, încă de când eram în clasele primare, mi-a specificat faptul că am un suflu sistolic și că ar fi bine să stau în banca mea. Evident, nu mi-a spus să nu fac sport, dar m-a rugat să nu exagerez în această direcție.
Parafa medicului de specialitate
Apoi, la liceu, profesorul de sport a fost tare indignat de faptul că am obținut o scutire medicală și m-a trimis la un medic de specialitate sportivă sau ceva de genul, ca să își dea acel medic cu părerea, dar mai ales să pună parafă pe scutire.
Am ajuns la medicul respectiv și mi-a spus clar că am un suflu sistolic, dar nu e nimic ieșit din comun, ci doar trebuie să știu de el. Atât. Tot medicul mi-a spus că sunt liber să aleg dacă vreau să fac sport sau nu. Evident că i-am spus că nu vreau să fac sport. De ce?
Păi să ne întoarcem la profesorul de sport din liceu. Cred că încă mai predă, dacă nu mă înșel. În clasele primare, dar și în gimnaziu, sportul nu a fost ceva notat în mod agresiv în catalog, ci a fost o oră în care toți elevii puteau să facă mișcare, să transpire și să ardă calorii.
În 2023, jumătate dintre elevii din România erau scutiți de la ora de sport
Mi-a plăcut că nu a fost presiune pe mine sau pe alți colegi. Am fost la orele de educație fizică atunci. În 2023, un articol prezenta o situație dramatică: jumătate dintre elevii din România erau scutiți de la ora de sport. Vezi aici știrea.
La liceu, nici nu începusem bine orele de educație fizică, că și aud: “La mine la oră nu e joacă, nu e distracție. Aici e tot matematică. Nu faci cât trebuie, nu iei mai mult de nota 6 sau 7.” Eu am zis că glumește. Am zis că poate e așa, o chestie de moment.
Nici nu am adus bine scutirea, că deja aveam 2-3 colegi, nu tocmai buni la sport, care fuseseră notați cu 7 și 8 la ora de sport. În mintea mea s-a aprins atunci o scânteie. Mi-am dat seama că nu are rost să îmi complic viața cu încă o materie care ar putea să-mi strice media sau, cine știe, să rămân corigent pe vară dacă obosesc prea rapid.
Voiam să dau bacalaureat la sport, dar…
Chiar dacă am fost scutit de la ora de sport, menționez că în acea oră eram prezent și eu. Mă plimbam pe teren, făceam ceva mișcare, dar nu eram punctat. Am înțeles încă din copilărie cât de importantă este mișcarea și mereu mi-au plăcut alergatul, mersul pe jos și să fac flotări.
Anii au trecut, iar în clasa a 12-a m-a “lovit” încă un gând: “Cum ar fi să dau bacalaureatul la sport?” Ideea mi-a fost tăiată din fașă de către profesorul de sport când a specificat faptul că și cei mai în formă elevi pot avea probleme la probele de la bacalaureat dacă nu se simt bine în ziua respectivă. Atât am vrut să aud. Am obținut și în acel an scutire medicală la sport și am stat pe margine.
De ce v-am povestit asta? Pentru că suntem în 2026, iar la capitolul sport și nutriție, mulți dintre noi suntem varză. Poate că dacă ora de sport nu ar fi fost despre notă, ci despre crearea unui obicei sănătos, nu aș fi alergat după scutiri medicale, ci aș fi jucat fotbal, baschet, ping-pong și orice alt sport. Azi, mulți dintre tineri au probleme cu greutatea. Poate citește și Ionuț Urzeală textul…
Concluzia e simplă!
Profesorul de la acea vreme a transformat ora de sport într-o oră la fel de dificilă precum ora de matematică. Aici a fost problema. Important de știut este că 1 din 3 copii din România este obez.
Sportul nu ar trebui să fie despre note, ci despre mișcare
Îmi e teamă de faptul că povestea pe care v-am spus-o e una pe care mulți dintre elevii din ziua de astăzi o trăiesc, sub o formă sau alta, și că sportul a devenit ceva pe care unii profesori nu reușesc să îl traducă în utilitate pentru sănătatea fizică și psihică.
Respect pentru toți profesorii care își fac datoria la catedră, inclusiv pentru cei care se află în sălile de sport. Sper ca printr-o minune acest mesaj să ajungă atât la profesori, cât și la oamenii care pot lua decizii pozitive în legătură cu educația sportivă în școlile din România.
Ora de educație sportivă nu trebuie să strice media niciunui elev, ci să îl stimuleze pentru a avea obiceiuri sănătoase pe termen lung.
Foto: Facebook Ionuț Urzeală
