Încă de ieri am fost contactat pe Facebook de către o cititoare a Generația lui John care mi-a spus că se află în tren și că a fost agresată fizic și verbal de către un călător. I-am sugerat să sune la 112 și să strige după ajutor dacă este necesar. Victima a sunat la poliție, iar agresorulul a fost oprit de către un echipaj al Poliției CF în Gara Ploiești Sud pentru declarații.
Victima are 42 de ani, lucrează în domeniul IT și este din Ploiești. Aceasta și-a dorit să-și păstreze anonimatul, dar să povestească cu lux de amănunte experiența traumatizantă prin care a trecut.
În rândurile care urmează aflați întregul fir al agresiunii din tren. Detalii din articol sunt absolut groaznice și vă pot afecta emoțional, însă sunt cea mai potrivită formă prin care încurajăm pedepsirea tuturor actelor de violență, fizică sau verbală. În imaginea reprezentativă a articolului, în partea dreaptă, este poza cu presupusul agresor.
Cum s-a produs întregul film al agresiunii din trenul de pe ruta București – Ploiești. Declarația victimei
“25 iulie 2024, după-amiază în Gara de Nord din București. Aglomerație pretutindeni, la automatele de bilete, la casele de bilete, cozi pe toate rândurile.
Mă îndrept spre automatul de bilete; timpul de așteptare aici pare mai decent decât la case. Trenul meu are plecare la ora 16:45 din București, iar la 16:30 deja automatul îmi spune că nu îmi poate da bilet deoarece nu mai sunt locuri disponibile la trenul acesta și că să mă îndrept spre casele de bilete.
Citește și: Test de personalitate gratuit. Testul celor 16 tipuri de personalitate
Analizez situația de la case și-mi dau seama că voi pierde trenul dacă aștept la rând. Pornesc spre peronul 10. Trenul este deja garat. În dreptul ultimului vagon îl abordez pe conductorul de tren și îi explic situația: nu am bilet, e coadă la case și îl întreb dacă pot să cumpăr bilet cu cardul de la el.
«În vagon, deocamdată este mai liber decât m-aș fi așteptat»
Îmi spune că da, e posibil, dar că plătesc doar după ce trenul se pune în mișcare. Sunt puțin nedumerită ce am de făcut. Mă urc în tren și îl aștept acolo sau aștept lângă el, pe peron? Îmi spune să urc, așa că îi urmez sfatul și îi spun că îl aștept în vagon. În vagon, deocamdată este mai liber decât m-aș fi așteptat. Este un loc liber chiar lângă ușă. Mă așez, bineînțeles conștientă că, dacă va veni cineva cu bilet cu loc acolo, mă voi ridica.
Aștept liniștită plecarea trenului, îmi deschid rucsacul cu intenția să scot laptopul și să mai lucrez ceva. Lângă mine apare un tip masiv, 1.80 și ceva, în jur de 60 de ani, păr alb, doar cu o borsetă agățată de gât.
Citește și: Interviu cu Caroline Robert: “Fără pregătire nu cred că aș fi luat media 10 la bacalaureat”
“Am loc rezervat aici”, îmi spune pe un ton ferm și arogant. Îl analizez scurt și primul impuls e să mă ridic, apoi îl rog frumos să-mi arate dovada că are un bilet valabil și locul acela rezervat.
Eu deja știam că la acest tren nu mai sunt locuri disponibile și șansele ca el să fi avut exact locul ăla erau cam fifty-fifty. Așa că de ce m-aș ridica, doar pentru că un individ îmi cere asta? Tipul se enervează instant și ridică vocea.
“Nu-ți arăt nimic! Am locul ăsta rezervat și nu sunt dator să-ți arăt ție nimic! Așa că ridică-te!”
Reacția lui îmi confirmă bănuiala că tipul nu are loc acolo. Așa că îi spun pe un ton normal, în primul rând să nu țipe, pentru că eu i-am vorbit frumos. Apoi, îi repet că nu mă ridic dacă nu îmi arată dovada rezervării.
«Din nou reacționează agitat: “Vrei dovada? Hai că-ți arăt eu dovada. Îl chem pe naș”»
Iese scurt și se întoarce cu conductorul de tren. Îi spune că eu îi cer dovada rezervării, apoi îi arată acestuia ceva pe telefonul mobil. Conductorul mormăie ceva, ușor încurcat și vizibil ezitant:
“Daaaa, domnul are rezervare aici…” și iese din vagon. “Ai auzit ce a zis. Am rezervare, așa că ridică-te!”, îmi ordonă. Îi cer din nou să îmi arate și mie, iar tipul devine violent.
Am simțit cum se apleacă asupra mea…”Vrei să-ți arăt? Nu vrei să te ridici, NESIMȚITO? Atunci las’ că te ridic eu!”. Și înfige mâna în ceafa mea. I-am simțit toată mâna grea cum îmi cuprinde ceafa și gâtul aproape cu totul, ca într-o menghină.
«Mă zguduie scurt, strânge și mai tare și mă trage în sus de ceafă și de cap.»
Mă zguduie scurt, strânge și mai tare și mă trage în sus de ceafă și de cap, forțându-mă să mă ridic de pe scaun. Cu mâna în continuare în ceafa mea, mă îndepărtează de lângă scaun și mă îmbrâncește pe culoar.
Sunt șocată. Tremur și încep să țip speriată: “Ce faci, domnule? Cum îți permiți să faci așa ceva? Cu ce drept pui mâna pe mine? Cum îți permiți să mă agresezi?” Îi strig și eu că este un nesimțit nerușinat și îl îmbrâncesc speriată cu palmele, deoarece stă în picioare lângă mine, aproape lipit de mine și mi-e teamă că o să mă lovească direct.
Tipul se așază zâmbind satisfăcut pe locul respectiv. “Ha, ha! Pff, auzi la ea. Te-am agresat?”, zice pe un ton ironic și zâmbind în continuare arogant și mulțumit de isprava făcută.
“Meriți să te reclam la poliție”, i-am zis. Și asta am făcut.
Cu mâinile tremurând am apăsat butonul Apel de urgență de pe telefon. Au răspuns cei de la serviciul de urgență, care m-au redirecționat către serviciul de poliție al Capitalei. Am fost contactată de un agent al poliției și am explicat din nou unde eram și ce mi se întâmplase.
Au trimis un echipaj de poliție, însă au ajuns la linia 10 exact când trenul s-a pus în mișcare. Îl vedeam prin geamul vagonului și era prea târziu. M-au sunat din nou și mi-au spus că ei nu mai pot face nimic și că vor transfera cazul la echipa de poliție din Ploiești.
Am fost contactată de un agent de la poliția Ploiești, am explicat încă o dată ce mi se întâmplase și mi-au spus că un echipaj ne va aștepta în gara Ploiești Vest la peronul unde va gara trenul.
«…și oricum, nu dă doi bani pe mine»
Sunt în picioare pe culoar, privindu-l stupefiată pe agresorul meu, care afișează același zâmbet relaxat și ironic și cască indiferent, privindu-mă în ochi ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic și oricum, nu dă doi bani pe mine.
Mă întreb dacă individul e în toate facultățile mintale, parcă îi caut o scuză pentru ce mi-a făcut. Dar da, tipul e în toate facultățile mintale și m-a agresat fizic și verbal și în văzul lumii, cu o satisfacție nedisimulată.
Trenul s-a pus în mișcare și încep să revăd în minte filmul evenimentelor. Mă văd speriată, parcă sperând ca cineva să intervină totuși și să încerce să îl țină la distanță de mine, atunci când și-a înfipt mâna în gâtul meu și era chiar lângă mine. Pe locurile vecine se aflau doi bărbați tineri și o femeie.
Cei doi bărbați au privit indiferenți scena așezați pe locurile lor și-au continuat să butoneze telefoanele.
Dintre toți călătorii așezați cel mai aproape de scaunul unde am fost agresată, femeia a fost singura care a reacționat atunci când am țipat la individ că mă agresează. I-a spus: ”Da, ai agresat-o. Ai luat-o de ceafă și ai aruncat-o pe culoar”.
Restul călătoriei, îi vedeam cumva ca prin ceață pe cei din apropierea locului, zâmbeau la fel de ironic și plictisiți ca agresorul meu. Discutau că or să țină trenul pe loc și vor întârzia “din cauza ăsteia”.
Am ajuns la Ploiești Vest; femeia s-a declarat martorul meu la cele întâmplate. Și, ca prin minune, ce să vezi. Au apărut vreo patru martori apărători ai agresorului și am recunoscut vreo două dintre persoanele care stăteau așezate în tren, chiar pe locurile învecinate scenei și comentau că vor întârzia din cauza mea.
«Are timp și bani de pierdut cu avocați și prin tribunale?»
Erau foarte familiari cu agresorul; au coborât împreună din tren și discutau cu voce ridicată, că “nu înțeleg ce vrea asta să demonstreze… are timp și bani de pierdut cu avocați și prin tribunale?”
Am fost așteptați la peron de către un echipaj al Poliției CF, echipaj care a încercat să lămurească ce se întâmplase. Am fost din nou stupefiată cu câtă seninătate mințea unul dintre martorii agresorului. A declarat zâmbind că de fapt, tipul nu m-a agresat, doar “m-a luat pe după umeri”.
Eu și agresorul am fost duși la secția de poliție CF de lângă gara de Sud, din Ploiești. Din nou am fost îngrijorată că agresorul meu părea a fi foarte familiar, inclusiv cu Poliția CF. Ceea ce mă face să speculez și să suspectez că probabil individul este coleg de-al lor și de-al martorilor lui.
Numele agresorului este A. M. și i se va deschide dosar penal pentru agresiune.
Am dat o declarație scrisă cu cele întâmplate. Numele agresorului este A. M. și i se va deschide dosar penal pentru agresiune. Mașinăria Justiției s-a pus în mișcare. Aștept și sper că această mașinărie funcționează corect și la finalul procesului, lumea din jurul nostru să fie cu un agresor în minus mai sigură.
Și mai sper că această poveste tristă să apară undeva, unde să fie citită de cât mai mulți oameni, care să înțeleagă că NU, nu e normal să fii agresat nici fizic, nici verbal și că putem să luăm atitudine indiferent de “cât de grav” a fost.”, a declarat victima pentru Generația lui John.
11 Responses
Confirm aceeași întâmplare fac naveta București Nord – Ploiești Vest doar ca eu nu am mai cerut dovada locului și mam ridicat pur și simplu având abonament fără loc la trenul IR dansul este un om cu tupeu in glas din ce am observat.Felicitari doamnei căreia ia făcut reclamație îmi pare rau ca nu am fost martor ocular la întâmplarea petrecuta.
Pt că ești analfabet, de aia ți se tot întâmplă chestii din astea.
Și fără bilet și tupeistă… Până la urmă erai conștientă ca toate locurile din tren erau rezervate și că tu nu aveai niciun drept să stai acolo. Probabil nu ești prea ieșită în lume, dar măcar acum știi care sunt riscurile când faci pe deșteapta. Nu spun că bătrânul a procedat corect, nici pe departe, dar ar trebui sa fii mai orientată!
Taci.
Sunt navetista de aproape 2 ani pe ruta Ploiești-București, dnul pe care-l acuzați de agresiune îl cunosc și de câte ori s-a intamplat să stau lângă dansul în tren mi-a cedat locul, noi navetiști trebuie să ne cumpăram și LOCUL IN TRENURILE CFR-ului chiar dacă plătim 420 lei abonamentul lunar. Navetistul pe care-l acuzați nu este nici arogant nici agresiv DIMPOTRIVĂ.
Cred că vorbiți de altă persoană. Domnul este agresiv, tupeist și arogant. Și nu are niciodată loc in tren. A arătat abonamentul conductorului. Când ai loc in tren, arăți biletul.
Stimata doamna în primul rând, v-ati urcat în tren fără bilet . Probabil ați achiziționat la un moment dat bilet din tren dar cu siguranță fără loc.
În al doilea rând, deși nu erați în posesia unui bilet cu loc v-ați așezat cu nonșalanță și aveți totala lipsa de respect fata de o persoană care va spune ca are bilet pe fix acel loc. Da, sunt călători care circula cu bilete cu loc pe care le plătesc înainte de a se urca în tren. Întrebare : cine va permite dumneavoastră, fără bilet, sa îmi solicitați mie să vă arat biletul, călător cu acte în regula? Nu aveți nici un drept doamna. Acesta este si motivul pentru care lumea din vagon nu a spus nimic si doar a asistat la spectacolul dv. Singurul căruia ii arăt actele de călătorie este controlorul de tren , care , cu siguranță v-a spus ca nu va eliberează bilet cu loc. Asa cum v-a reamintit și în momentul în care dv ați refuzat sa va ridicati și la rugămintea dansului sa eliberați locul.
Domnul nu a făcut altceva decât sa va spună politicos sa ii eliberați locul plătit de dansul. Dumneavoastră ați fost cea care a-ți început sa urlați deși, repet nu aveați nici un bilet de călătorie asupra dumneavoastră. Dumneavoastră sunteți cea care a făcut tot scandalul în vagon și noi , călătorii cu bilete a trebuit sa va suportam pana ați coborât din tren.
Pe domnul respectiv îl cunosc din vedere circulând des dar nu a fost niciodată agresor sau agresiv cu vreun călător. Din contra, de nenumărate ori a oferit locul dumnealui unei doamne ce nu avea loc. Este un domn amabil și liniștit.
Întrebare: dacă domnul v-ar fi zguduit v-a strâns și mai tare și v-a tras în sus de ceafă și de cap, ( v-am citat pe dv ) , cum de a-ți mai avut puterea sa urlați atât doamna și nu a-ți leșinat? Nu mai exagerați și nu mai scrieți minciuni doamna . Dv ne-ati agresat pe noi toți întreg drumul deși v-ati urcat fără bilet. Sa va fie rușine.
Alta întrebare: cine vă da dreptul sa îl pozați pe acest domn iar pe autorul acestui articol îl întreb dacă are vreun acord pentru publicarea imaginii cu acest domn. Și tot pentru autorul articolului, înainte de a scrie o părere a unei doamne care a scandalizat un vagon întreg deși dumneaei era repet cea care nu avea bilet, a-ți luat interviu și domnului ? Sunteți 100% sigur pe informațiile publicate ?
Domnului din articol nu i se vede fața, așadar nu avem dezvăluită identitatea acestuia. Am verificat la poliție, iar povestea se confirmă. Dacă domnul din poveste își dorești să aibă drept la replică, există o adresă de e-mail a Generația lui John pe care ne poate scrie. Gânduri bune.
Mare ți-e gradina, Doamne! Mulți au sărit gardul! O femeie cinstită care nu a mai găsit bilet la tren contra unui tupeist cu abonament, care își cumpără bilet de elev sau de student, online, pentru care nu plătește, dar primește loc. Și, după ce că înșală, că asta face, își permite să agreseze o femeie care recunoaște că nu are bilet, dar care are 100 de kg in minus. Pentru că atât pot unii.
Ii cădeau ouțele dacă ii arata doamnei locul? Pentru liniștea ei? Se zice ca ești bătrân și înțelept, nu trebuia sa ii arate actele cu simplul abonament sau bilet cu locul. Am făcut o grămadă de ani naveta cu trenul, iar când dădeam pe cineva de pe loc ii arătăm și biletul sa nu aibă nimic de comentat, doar nu ii fura biletul cu privirea. Simplul fapt ca nu avea bilet nu îți dă drepturi de nici un fel de agresiune, își lua în tren, ușor cu acuzatul ca nu a mers nimeni cu 2lei cu nașu’
Bai tâ*f* jeg*ase ce ii țineți partea agresorului. Indiferent de situație este de pedepsit faptul că A AGRESAT O. Indiferent de situație, așa ceva nu se cuvine! Să răspundă penal!